Puterea unei prietenii

Episodul 11
Puterea unei prietenii






La inceputul clasei a opta eu si Elise am fost declarati de catre intreaga scoala cuplul perfect! In ochii tuturor noi doi nu eram numai doi prieteni foarte buni, ci doi indragostiti, iar colegii, profesorii pana si parintii au inceput sa faca anumite glume pe tema asta, stresandu-ma un pic. Poate asa si era, poate noi doi eram indragostiti nebuneste unul de celalalt dar eram prea orbi sa vedem acest lucru, eu unu nu m-am gandit niciodata la o relatie intre mine si ea, sau la sentimentele mele pentru ea prea mult, si asta nu pentru ca nu avea o personalitate super sau ca nu era frumoasa! Ba din contra! Era mereu zambitoare, nu o vedeam niciodata trista, era o optimista! Gandirea ei pozitiva ma incuraja, imi dadea putere! Era minunata, zambetul, rasetul, fericirea ei erau splendite, extraordinare! Era foarte blanda si intelegatoare, nu am auzit cuvinte rele venind din gura ei, si nici nu am stiut sa fi nutrit vreodata sentimente de ura. Sub ochii ei se ascundea un inger lipsit de aripi, era ca o sfanta! Mereu radia, mereu imi lumina ziua! Si cu toate astea, eu am privit-o toti acesti zece ani ca pe o prietena, toti acesti ani i-am fost mai apropiat ca oricine, si intr-un fel cel mai indepartat. Amandoi am fost niste prosti, dintre care eu cel mai mare.
Somnul imi era splendit, nu stiu ce visam dar nu vroiam sa ma trezesc! Ma uimeam si pe mine insumi cat de bine puteam dormi, iar Elise ma se intrecea pe sine insasi cu modalitatile sale de a trezi lumea. Asta a fost concluzia pe care am tras-o dupa ce a trebuit sa ma lupt cu puiutul de caine ce ma lingea innebunit pe fata, pe gat si pe unde mai apuca. Saracutul de el era sa zboare pe geam de la etajul sase daca ma speria un pic mai rau decat o facuse, deoarece nu era al meu nici al Elisei, nici unul dintre noi nefiind proprietar de caine. Logic ca in timp ce eu incercam sa imi prind inima ea se tavalea pe jos de ras. Nici macar tipetele mele nu o puteau potoli.
"Hai, hai ca nu a fost asa rau!" imi spunea ea incercand sa ma calmeze in drum spre scoala. Eu imi mentineam statutul de om tacut si suparat. "Eh haide, era dragut!" continua ea, eu nimic. "Hai mai, incercam sa glumesc cu tine..." ofteaza ea, eu in raspuns ii arunc inapoi o privire incruntata ce pare sa o intimideze. "Miau!" imi raspunde ea facand ca o pisica priviri mele urate. Eu nu cedez, ea lasa un oftat si isi ingroapa privirea in pamant si merge asa o vreme pana in momentul in care si-o ridica brusc si incepe sa spuna indispusa: "Doamne Mihaie! Ce-i cu tine? Era o gluma da? Ce rost are sa stai atata suparat pe mine din cauza unei tampenii ca asta?"
"O GLUMA? Macar l-ai cautat de purici sau de raie inainte sa il pui pe mine!?!??!?!" ma rastesc la ea iritat de enervarea ei.
"Hai nu fi paranoic!" imi reproseaza ea
"PARANOIC?" o ingan eu si mai iritat "NU ADUCI O JAVRA DE PE STRADA SI O PUI PE UN OM CE DOARME! Nu se face asa ceva!" zbier la ea iesit de sub control. Nu mi-a mai raspuns nimic la asta, ramasese socata de manifestarea mea, chiar inspaimantata pana la punctul in care ar fi putut izbucni in plans, dar nu o facuse. Doar se oprise din drum si ma privea ca pe un alt om. Ma simteam vinovat pentru ce am facut, exagerasem. Insa nu am apucat sa imi cer iertare ca Mihaela, o colega de-a ei a sarit pe ea din senin si a inceput sa o traga dupa ea inspre scoala deoarece eram in intarziere. Logic ca Elise si-a schimbat starea de spirit inapoi pentru a nu o ingrijora pe Mihaela, iar eu cu o oarecare tragere de inima mergeam tact in spatele lor. Pe tot drumul Elise nu s-a uitat nici macar o data la mine.
Primele doua ore s-au desfasurat normal, iar in pauze Elise nu era de gasit, imi faceam griji deoarece nu vroiam sa stric zece ani de prietenia din cauza unui caine nenorocit! Trebuia sa imi cer scuze personal de la ea, dar nu era nici in clasa, nici pe hol, incepusem sa ma intreb daca iar plecase cum o facuse si acum cateva zile fara a imi spune. Nu imi pot da seama ce se intampla cu ea, comportamentul ciudat, secretozitatea, disparitiile ei, toate acestea ma framantau si imi rodeau linistea interioara. Trebuia sa aflu ce se intampla cu ea! O mai caut in cateva clase pe unde obisnuia sa se mai duca dar nici acolo nu era, imi pierdusem toate sperantele ca voi mai afla ceva de ea, dar asta pana dau de Mihaela de la care aflu in urma unui interogatoriu amanuntit ca astazi era de serviciu si ca o voi gasi pe culoar la etajul doi. Era prea tarziu pentru a ma duce la etaj deoarece deja se sunase si profesoara intrase in clasa, asa ca intru la ore cu gandul de a cere la toaleta mai tarziu pentru a vorbi cu ea.
Imi luase mult pana sa o conving pe profesoara ca eu chiar aveam nevoie la toaleta si nu ma duceam sa ma prostesc dar reusisem, eram mandru de teatrul jucat de mine si in ciuda faptului ca am mintit-o asta nu inseamna ca ea avea dreptate, nu ma duceam sa ma prostesc ci sa salvez o prietenie. Nici macar nu stiam cum sa ii vorbesc sau sa o privesc, imi era rusine de comportamentul meu din acea dimineata, acum daca stau si ma gandesc si imi reamintesc reactia mea imi vine sa fug mancand pamantul departe de societate si sa ma ascund intr-o gaura de sarpe in asa fel incat nimeni sa nu ma mai vada vreodata, dar trebuie sa fac asta. Fiecare treapta pe care o urcam parca imi dadea curajul de care aveam nevoie, in momentul in care am pasit pe ultima treapta a scarilor, ajungand la etajul doi, aveam in minte deja tot planul, tot ce trebuia sa ii spun, vocea si reactile, sau mai bine zis le-am avut deoarece imaginea pe care am vazut-o a ucis o parte din sufletul meu. Inima imi spunea ca nu e adevarat ceea ce vedeam insa mintea nu, nu aveam cum sa ma insel. Elise era cu un baiat pe care nu il cunosteam si statea la cativa pasi de el cu mainile pe pieptul lui cuprinse tandru de ale sale. Cand i-am vazut in acea postura o durere chinuitoare mi-a cuprins intreg corpul si mintea imi era haotica, as fi zbierat daca nu as fi fost intrerupt de vocea celui ce statea in fata Elisei
"Stiu ca nu e corect ca fac asta tinand cont ca tu esti cu mihai, dar te plac foarte mult! De ceva timp in coace sunt indragostit si azi este ziua in care nu m-am mai putut abtine! A trebuit sa ma descarc..." Nu am mai asteptat sa continue ca o furie stranie mi-a pus stapanire pe tot corpul si condus de niste ganduri sinistre ies din ascunzatoare si ma indrept violent spre nenorocitul din fata Elisei sa ii zdrobesc fata. Nu mai simtisem niciodata atata furie si atata ura fata de o persoana cum o simteam atunci. Vroiam pur si simplu sa il ucid. Elise vazandu-ma si-a retras ca arsa mainile dintr-ale lui iar el abia reusise sa imi blocheze pumnul greoi ce avea sa ii scoata cativa dinti. Apoi ar fi urmat inca unul aca nu ar fi iesit o profesoara sa ma duca la directoare, de unde am fost escortat acasa de catre parinti. Nu mai apucasem sa imi cer scuze pentru comportament dar nu imi mai pasa, daca asta era puterea unei prietenii, atunci totul ar putea arde!