Izgonire

Episodul 16
Izgonire








Ea mereu imi dovedea ca era puternica, dar nu cred ca a vrut niciodata sa imi spuna "nu te ingrijora in legatura cu mine" de fiecare data cand zambea ori de cate ori trebuia sa fie trista, sau statea curajoasa in picioare cand trebuia sa se ascunda in frica, ci probabil ca doarea sa am grija de ea, sa ii fiu alaturi mai mult ca oricand, probabil ca de fiecare data cand zambea in momentele triste astepta o imbratisare, de fiecare data cand statea in picioare cand trebuia sa stea ascunsa vroia sa o apar, probabil ca tot ce dorea era atentia mea, si probabil ca gandesc prea mult. Elise era o fata minunata, pur si simplu stralucea, era mai luminoasa ca oricare stea, mai calda ca orice foc, numai eu nu am vazut-o, tocmai eu nu am simtit-o, tocmai eu, cel ce ii era cel mai apropiat, cel pentru care ea ardea si stralucea, mereu am fost un orb, un naiv si un prost, iar acum nu mai pot schimba nimic. Tot ce pot face e sa ma urasc, sa ii respect ultima ei dorinta, cea de a nu muri si sa ma intreb: cat voi reusi sa ma tin de ea deoarece incetul cu incetul mintea mi se degrada iar eu deveneam o creatura violenta.
Read more...

Un inger fara aripi

Episodul 15
Un inger fara aripi








Traiam intr-un orasel mic asa ca din locusorul nostru secret iti dadea impresia ca puteai vedea intreaga lume de acolo. Adesea spargeam lacatul usii de pe acoperisul celui mai inalt bloc din oras unde traiau oamenii mai bogati. Era un bloc de doisprezece etaje intr-o mare de blocuri de opt etaje. Era cel mai frumos bloc din oras, cu un exteriosr  elegant si un interior placut, stand pe la ultimele etaje iti dadea impresia ca detineai intreg orasul deoarece fiind construit mai tarziu a fost situat pe la periferie asa ca aveai vedere asupra intregului loc. Insa nu ei erau stapani ai acestui oras deoarece mereu era cineva ce avea o priveliste mai frumoasa, iar aceeia eram noi. Asta era locul preferat al Elisei deoarece de aici putea fotografia cele mai frumoase rasarituri vazute vreodata, de aici fotografia lumea, exact ca tatal ei. Isi admira foarte mult tatal, vroia sa devina un fotograf profesionist ca el, dar se pare ca a renuntat la acest vis la fel ca toate acele amintiri de pe acel acoperis. Intr-o singura secunda, cu un singur gest a aruncat toate acele amintiri si a patat acel loc sacru cu lacrimi si sange.
Read more...

Rutina

Episodul 14
Rutina








Devenise un obicei ca in fiecare dimineata cand ma sculam sa ii aud vocea ei spunandu-mi buna dimineata si sa imi zambeasca fericita ca in sfarsit partenerul ei de joaca se trezise, apoi sa ne cheme mama sa mancam impreuna sanvisurile pe care logic ca nu ma lasa sa le termin ca ma tara dupa ea afara unde mai mereu ne luam la cearta ce si cu ce vroiam sa ne jucam, dar desigur ca ea castiga mai mereu deoarece lansa atacurile sentimentale daca se vedea incoltita. Elise era o fata foarte inteligenta si desteapta, se descurca in orice situatie cu maxima luciditate si mai niciodata nu se panica. Ea era o optimista, eu un ignorant,ea era foarte harnica si energica, eu un lenes si un somnoros, ea glumea mereu, eu nu stiam asa de bine cum se fac glumele, ea putea sa zboare libera in timp ce mie mi se parea ca sunt menit sa o privesc legat de pamant. Ea era conexiunea mea cu cerul, ma ducea dincolo de nori si imi arata soarele in timp ce eu.... eram un ignorant iar acum stand si gandindu-ma in trecut, tot ce pot face e sa ma injur cu lacrimi in ochi.

Read more...

E toamnă, e foşnet, e somn... E tuse, e planset, e gol...

Episodul 13
E toamnă, e foşnet, e somn...
E tuse, e plânset, e gol...





Toamna, anotimp al mortii si renasterii mele cu o frumusete pangarita si binecuvantata de atingerea inimii sale. Oare cat va mai dura tot acest chin pana voi uita de caderea frunzelor ce dansau triste in jurul lacrimilor noastre? Oare cat va mai dura pana voi respira cu usurinta aerul sau? Oare cat ma vor mai bantui toate imaginile cu noi doi, cu tine? Cand nu voi mai repeta ca o mantra aceste cuvinte reci? "Doamne, iubito, daca ma auzi te rog daca nu ma vei lua cu tine, atunci dispari!". Chiar si dupa ce lacrimile ni s-au oprit din curs, iar bocetul nu ni se mai auzea parca telepatic ne auzeam gandurile celuilalt, toate tipetele de durere si scuzele desarte. Eu o doream ca iubita, ea ca prieten. Aflandu-ne dorintele inca mai stau si ma gandesc care dintre noi a fost mai crud, mai aspru, mai ignorant, mai nefericit, mai prost? Nu se mai putea misca nici unul, nici un pas nu puteam inainta, intre noi era un zid infinit de cativa pasi grosime, orice tentativa de a ne atinge au devenit o iluzie la fel ca si amintirile noastre. Usor usor imi deveneau de necrezut. Uitandu-ma un ochii fetei din fata mea ma intrebam daca chiar o cunosteam, daca chiar era aceeasi Elise pe care o cunosteam, alaturi de care am copilarit si ras. Picioarele imi tremurau ingrozitor sub greutatea gandurilor si sentimentelor ce imi infestau sufletul. Pentru o secunda am simtit chiar si un sentiment puternic de ura fata de ea, o scurta aroma de nervi si dispret, dar si tototdata dorinta de a o imbratisa, de a simti sarutul ce ar fi trebuit sa fie al meu. In cele din urma picioarele imi cedeaza si ma asez pe gardul de langa noi fara a ma apropia de ea. Ea cu pasi fortati de apropie de mine si imi pune mana prin capul ingropat in pamant. Atungerea ei era foarte taioasa, nu imi vedea sa cred cum o mangaiere asa gentila durea in halul asta de ingrozitor.
"De ce?" o intreb eu in cele din urma cu glasul ragusit si o durere mare de gat, ea nu imi raspunde, parerea sa ii fie greu sa vorbeasca sau nu stia ce sa zica. Fiecare secunda ce trecea iar ea ezita sa imi dea raspunsul ma innebunea, incep sa tremur cumplit fancand-o sa isi retraga mana.

Read more...

Autodistrugere

Episodul 12
Autodistrugere








Oare in ce creatura ma transformasem? De ce ma comportasem in halul ala? Si cea mai importanta intrebare: De ce ma doare asa de tare sufletul cand imi reamintesc imaginea lor? Ma roade pedininterior si ma sufoca. Nici cearta pe care am avut-o cu ai mei nu m-a afectat asa cum m-a afectat acea imagine... Ma simteam jalnic, neputincios si foarte vinovat. O parte din mine dorea sa se duca la ea si sa implore iertare pentru comportamentul meu infantil, iar cealalta ma atintea ca pe un bolnav in camera uitandu-ma ca un batran ce isi reamintea nostalgic de vremurile bune. Stateam si ii priveam intens fereastra camerei sale si parca o asteptam sa o deschida si sa imi zambeasca cum o facea deobicei. Vroiam sa imi vorbeasca, sa imi dea un semn de viata! Nu mai puteam, ma autodistrugeam... Am incercat sa o sun de nenumarate ori, dar degetul meu pur si simplu ii forma numarul dar nu apasa butonul de apel. Am scris si sters atatea mesaje pe tablita pe care vorbeam la fereastra, stand pregatite pentru a i le arata. Dar ea nu aparea, probabil ca este cu individul ala acum. Imi venea sa zbier, sa tip, sa ma maltratez sa distrug sa ucid, eram fustrat, isteric deja eram gelos.
Read more...

Puterea unei prietenii

Episodul 11
Puterea unei prietenii






La inceputul clasei a opta eu si Elise am fost declarati de catre intreaga scoala cuplul perfect! In ochii tuturor noi doi nu eram numai doi prieteni foarte buni, ci doi indragostiti, iar colegii, profesorii pana si parintii au inceput sa faca anumite glume pe tema asta, stresandu-ma un pic. Poate asa si era, poate noi doi eram indragostiti nebuneste unul de celalalt dar eram prea orbi sa vedem acest lucru, eu unu nu m-am gandit niciodata la o relatie intre mine si ea, sau la sentimentele mele pentru ea prea mult, si asta nu pentru ca nu avea o personalitate super sau ca nu era frumoasa! Ba din contra! Era mereu zambitoare, nu o vedeam niciodata trista, era o optimista! Gandirea ei pozitiva ma incuraja, imi dadea putere! Era minunata, zambetul, rasetul, fericirea ei erau splendite, extraordinare! Era foarte blanda si intelegatoare, nu am auzit cuvinte rele venind din gura ei, si nici nu am stiut sa fi nutrit vreodata sentimente de ura. Sub ochii ei se ascundea un inger lipsit de aripi, era ca o sfanta! Mereu radia, mereu imi lumina ziua! Si cu toate astea, eu am privit-o toti acesti zece ani ca pe o prietena, toti acesti ani i-am fost mai apropiat ca oricine, si intr-un fel cel mai indepartat. Amandoi am fost niste prosti, dintre care eu cel mai mare.
Read more...

Zile linistite

Episodul 10
Zile linistite



Dormeam foarte linistit, si aveam un vis minunat in acea dimineata. Aseara ma culcasem special mai devreme pentru a ma trezi in timp pentru scoala dar in ciuda acestui fapt oboseala a fost inlocuita cu adanca relaxare mai ales ca dormeam si mai bine cu geamul deschis lasand sa intre racoarea tomnatica de dimineata. Mama imi deschidea mereu geamul sa se aeriseasca dimineata, insa nu ma trezea niciodata, ma lasa in voia mea si nu ma stresa cu ore de culcare si trezire. Totul era perfect pana ceva ud ma plezneste pe fata ce la inceput mi se pare a fi un peste, dar era o carpa uda. Iar venise Elise sa ma trezeasca de plecare! Cat de stresanta este dimineata cu modalitatile sale "speciale" de a ma trezi! Dimineata trecuta mi-a suflat piper in nas, acum doua dimineti s-a pus in pat cu mine, inspre perete si m-a inpins, si tot asa, noroc ca am niste nervi de otel...
Read more...

Povestea noastra

Episodul 9
Povestea noastra




"Atunci, fara nici un pic de suparare, as putea propune ceva?" o intreb, vazand-o pusa de ea insasi la nanghie stresandu-se pentru mai nimic, dorind sa schimb atmosfera. Starea ei era un pic cam ciudata si ma simteam si un pic cam vinovat pentru ca am indus-o in ea.
"Ce?" imi raspunde inapoi robotizat.
"Sa plecam!" ii raspund zambind cat puteam eu mai prietenos. Ea imi raspunde prin a pune o expresie un pic mirata.

Read more...

Inceput de poveste

Episodul 8 Inceput de poveste



Iar se intamplase sa fiu abandonata de bunele mele colege in pragul unei sedinte al consiliului de elevi, lasata sa ma duc in acel iad al plictiselii, sa ascult toate tampeniile aruncate de directoare la noi si toate sugestiile tampite a unei clase de oameni distrusi. Dar astazi nu va fi asa, azi voi pleca de la scoala si voi lasa toata clasa sa sufere in urma ignorantei lor. Nici macar nu am vrut sa fac parte din comitet! Am fost fortata de nenorocitele de Bianca si Raluca sa intru pentru a se lauda in fata dirigai. Am incercat sa ies din asta, dar proasta aia nu va asculta pe nimeni inafara de javrele alea doua! Ma enerveaza la culme! Insa mi-am promis sa nu ma mai las afectata asa usor de tampitele din jurul meu ce mereu incearca sa imi foloseasca naivitatea pentru a se pune ele bine cu cineva fara a ridica un deget! De data asta le voi arata cum e sa cazi drept poasta in fata cuiva! Nu ma voi certa cu ele... ci voi pleca linistita de la scoala cu toate absentele motivate pe baza sedintei, si voi bea un suc sau o cafea intr-un loc linistit lipsit de tampiti.
Read more...