Vantul ce mi-a suflat petalele

Episodul 17
Vantul ce mi-a suflat petalele






Viata-mi era de o singura culoare acum: Mihai!
Eram pe cale sa intarzi la intalnirea cu el, eram foarte entuziasmata numai pentru faptul ca il puteam vedea si aparent visand cu ochii deschisi am uitat de notiunea timpului, ce explicatie stupida: "am intarziat la intalnire deoarece ma gandeam la tine" cum i-as fi putut spune asta? Ma imbracasem rapid cu o rochie scurta bej, ce oferea un oarecare decolteu dar nu prea adanc, foarte frumoasa cu volanase si peste un soi de jacheta de un albastru deschis, de cand sunt cu el doresc sa fiu mai provocoatoare si mai draguta insa nu prea exagerat. De cand a intrat el in viata mea as putea spune ca am inceput sa ma ingrijesc mai mult de mine si sa imi bat capul cu problemele vestimentare si caut mereu tipuri noi de machiaje pentru a fi mereu fresh pentru el, aceasta primavara voi inflori si eu! As putea spune ca o data cu el mi-am reintalnit si latura feminina din mine, iar tot haosul acela ce imi stapanea mintea odinioara a disparut si intr-un mod ciudat nimeni nu ma mai enerva asa, nici scoala nu ma mai afecta atat si chiar am renuntat si la planurile mele ce o priveau pe Claudia, era minunat, toata aceasta lume devenise minunata, in sfarsit puteam simti florile de primavara mangaindu-mi plamanii, briza usor racoroasa de primavara mangaindu-mi fata, si cel mai important: dragostea dupa care am tanjit atat, Livia ce a murit acum trei ani a fost readusa la viata. In timp ce coboram scarile in graba treapta cu treapta eu ma gandeam la cat de mult il iubesc, pe masura ce le urcam la loc deoarece iar uitasem sa inchid usa de la casa ma gandeam la cat de strans va avea sa ma tine, de fiecare data liftul ticaia semnalizand ca a trecut de un etaj inima crestea in mine, cand ieseam din loc saream, cand aterizam el ma prindea, cand il strangeam ma saruta si cand ma mangaia imi ingropam in fata in pietul lui iar el isi rezema barbia de crestetul capului meu. Niciodata nu mai experimentasem o asemenea dragoste, o asemenea fericire.

Read more...

Izgonire

Episodul 16
Izgonire








Ea mereu imi dovedea ca era puternica, dar nu cred ca a vrut niciodata sa imi spuna "nu te ingrijora in legatura cu mine" de fiecare data cand zambea ori de cate ori trebuia sa fie trista, sau statea curajoasa in picioare cand trebuia sa se ascunda in frica, ci probabil ca doarea sa am grija de ea, sa ii fiu alaturi mai mult ca oricand, probabil ca de fiecare data cand zambea in momentele triste astepta o imbratisare, de fiecare data cand statea in picioare cand trebuia sa stea ascunsa vroia sa o apar, probabil ca tot ce dorea era atentia mea, si probabil ca gandesc prea mult. Elise era o fata minunata, pur si simplu stralucea, era mai luminoasa ca oricare stea, mai calda ca orice foc, numai eu nu am vazut-o, tocmai eu nu am simtit-o, tocmai eu, cel ce ii era cel mai apropiat, cel pentru care ea ardea si stralucea, mereu am fost un orb, un naiv si un prost, iar acum nu mai pot schimba nimic. Tot ce pot face e sa ma urasc, sa ii respect ultima ei dorinta, cea de a nu muri si sa ma intreb: cat voi reusi sa ma tin de ea deoarece incetul cu incetul mintea mi se degrada iar eu deveneam o creatura violenta.
Read more...

Un inger fara aripi

Episodul 15
Un inger fara aripi








Traiam intr-un orasel mic asa ca din locusorul nostru secret iti dadea impresia ca puteai vedea intreaga lume de acolo. Adesea spargeam lacatul usii de pe acoperisul celui mai inalt bloc din oras unde traiau oamenii mai bogati. Era un bloc de doisprezece etaje intr-o mare de blocuri de opt etaje. Era cel mai frumos bloc din oras, cu un exteriosr  elegant si un interior placut, stand pe la ultimele etaje iti dadea impresia ca detineai intreg orasul deoarece fiind construit mai tarziu a fost situat pe la periferie asa ca aveai vedere asupra intregului loc. Insa nu ei erau stapani ai acestui oras deoarece mereu era cineva ce avea o priveliste mai frumoasa, iar aceeia eram noi. Asta era locul preferat al Elisei deoarece de aici putea fotografia cele mai frumoase rasarituri vazute vreodata, de aici fotografia lumea, exact ca tatal ei. Isi admira foarte mult tatal, vroia sa devina un fotograf profesionist ca el, dar se pare ca a renuntat la acest vis la fel ca toate acele amintiri de pe acel acoperis. Intr-o singura secunda, cu un singur gest a aruncat toate acele amintiri si a patat acel loc sacru cu lacrimi si sange.
Read more...

Rutina

Episodul 14
Rutina








Devenise un obicei ca in fiecare dimineata cand ma sculam sa ii aud vocea ei spunandu-mi buna dimineata si sa imi zambeasca fericita ca in sfarsit partenerul ei de joaca se trezise, apoi sa ne cheme mama sa mancam impreuna sanvisurile pe care logic ca nu ma lasa sa le termin ca ma tara dupa ea afara unde mai mereu ne luam la cearta ce si cu ce vroiam sa ne jucam, dar desigur ca ea castiga mai mereu deoarece lansa atacurile sentimentale daca se vedea incoltita. Elise era o fata foarte inteligenta si desteapta, se descurca in orice situatie cu maxima luciditate si mai niciodata nu se panica. Ea era o optimista, eu un ignorant,ea era foarte harnica si energica, eu un lenes si un somnoros, ea glumea mereu, eu nu stiam asa de bine cum se fac glumele, ea putea sa zboare libera in timp ce mie mi se parea ca sunt menit sa o privesc legat de pamant. Ea era conexiunea mea cu cerul, ma ducea dincolo de nori si imi arata soarele in timp ce eu.... eram un ignorant iar acum stand si gandindu-ma in trecut, tot ce pot face e sa ma injur cu lacrimi in ochi.

Read more...

E toamnă, e foşnet, e somn... E tuse, e planset, e gol...

Episodul 13
E toamnă, e foşnet, e somn...
E tuse, e plânset, e gol...





Toamna, anotimp al mortii si renasterii mele cu o frumusete pangarita si binecuvantata de atingerea inimii sale. Oare cat va mai dura tot acest chin pana voi uita de caderea frunzelor ce dansau triste in jurul lacrimilor noastre? Oare cat va mai dura pana voi respira cu usurinta aerul sau? Oare cat ma vor mai bantui toate imaginile cu noi doi, cu tine? Cand nu voi mai repeta ca o mantra aceste cuvinte reci? "Doamne, iubito, daca ma auzi te rog daca nu ma vei lua cu tine, atunci dispari!". Chiar si dupa ce lacrimile ni s-au oprit din curs, iar bocetul nu ni se mai auzea parca telepatic ne auzeam gandurile celuilalt, toate tipetele de durere si scuzele desarte. Eu o doream ca iubita, ea ca prieten. Aflandu-ne dorintele inca mai stau si ma gandesc care dintre noi a fost mai crud, mai aspru, mai ignorant, mai nefericit, mai prost? Nu se mai putea misca nici unul, nici un pas nu puteam inainta, intre noi era un zid infinit de cativa pasi grosime, orice tentativa de a ne atinge au devenit o iluzie la fel ca si amintirile noastre. Usor usor imi deveneau de necrezut. Uitandu-ma un ochii fetei din fata mea ma intrebam daca chiar o cunosteam, daca chiar era aceeasi Elise pe care o cunosteam, alaturi de care am copilarit si ras. Picioarele imi tremurau ingrozitor sub greutatea gandurilor si sentimentelor ce imi infestau sufletul. Pentru o secunda am simtit chiar si un sentiment puternic de ura fata de ea, o scurta aroma de nervi si dispret, dar si tototdata dorinta de a o imbratisa, de a simti sarutul ce ar fi trebuit sa fie al meu. In cele din urma picioarele imi cedeaza si ma asez pe gardul de langa noi fara a ma apropia de ea. Ea cu pasi fortati de apropie de mine si imi pune mana prin capul ingropat in pamant. Atungerea ei era foarte taioasa, nu imi vedea sa cred cum o mangaiere asa gentila durea in halul asta de ingrozitor.
"De ce?" o intreb eu in cele din urma cu glasul ragusit si o durere mare de gat, ea nu imi raspunde, parerea sa ii fie greu sa vorbeasca sau nu stia ce sa zica. Fiecare secunda ce trecea iar ea ezita sa imi dea raspunsul ma innebunea, incep sa tremur cumplit fancand-o sa isi retraga mana.

Read more...

Autodistrugere

Episodul 12
Autodistrugere








Oare in ce creatura ma transformasem? De ce ma comportasem in halul ala? Si cea mai importanta intrebare: De ce ma doare asa de tare sufletul cand imi reamintesc imaginea lor? Ma roade pedininterior si ma sufoca. Nici cearta pe care am avut-o cu ai mei nu m-a afectat asa cum m-a afectat acea imagine... Ma simteam jalnic, neputincios si foarte vinovat. O parte din mine dorea sa se duca la ea si sa implore iertare pentru comportamentul meu infantil, iar cealalta ma atintea ca pe un bolnav in camera uitandu-ma ca un batran ce isi reamintea nostalgic de vremurile bune. Stateam si ii priveam intens fereastra camerei sale si parca o asteptam sa o deschida si sa imi zambeasca cum o facea deobicei. Vroiam sa imi vorbeasca, sa imi dea un semn de viata! Nu mai puteam, ma autodistrugeam... Am incercat sa o sun de nenumarate ori, dar degetul meu pur si simplu ii forma numarul dar nu apasa butonul de apel. Am scris si sters atatea mesaje pe tablita pe care vorbeam la fereastra, stand pregatite pentru a i le arata. Dar ea nu aparea, probabil ca este cu individul ala acum. Imi venea sa zbier, sa tip, sa ma maltratez sa distrug sa ucid, eram fustrat, isteric deja eram gelos.
Read more...

Puterea unei prietenii

Episodul 11
Puterea unei prietenii






La inceputul clasei a opta eu si Elise am fost declarati de catre intreaga scoala cuplul perfect! In ochii tuturor noi doi nu eram numai doi prieteni foarte buni, ci doi indragostiti, iar colegii, profesorii pana si parintii au inceput sa faca anumite glume pe tema asta, stresandu-ma un pic. Poate asa si era, poate noi doi eram indragostiti nebuneste unul de celalalt dar eram prea orbi sa vedem acest lucru, eu unu nu m-am gandit niciodata la o relatie intre mine si ea, sau la sentimentele mele pentru ea prea mult, si asta nu pentru ca nu avea o personalitate super sau ca nu era frumoasa! Ba din contra! Era mereu zambitoare, nu o vedeam niciodata trista, era o optimista! Gandirea ei pozitiva ma incuraja, imi dadea putere! Era minunata, zambetul, rasetul, fericirea ei erau splendite, extraordinare! Era foarte blanda si intelegatoare, nu am auzit cuvinte rele venind din gura ei, si nici nu am stiut sa fi nutrit vreodata sentimente de ura. Sub ochii ei se ascundea un inger lipsit de aripi, era ca o sfanta! Mereu radia, mereu imi lumina ziua! Si cu toate astea, eu am privit-o toti acesti zece ani ca pe o prietena, toti acesti ani i-am fost mai apropiat ca oricine, si intr-un fel cel mai indepartat. Amandoi am fost niste prosti, dintre care eu cel mai mare.
Read more...