marți, 23 februarie 2010

Punct

0 comentarii
Episodul 18
Punct





"Iti mai aduci aminte de acum trei ani?" ma intreaba cu un ton amenintator Livia dar nu stiam despre ce vorbea, acum trei ani nici macar nu o cunosteam, ce i-as fi putut face sa ma urasca intr-un asemenea hal, de ce este asa de rea cu mine, de ce doreste sa ma distruga chiar asa de rau, nu i-am facut nimic, am incercat mereu sa ii fiu o buna prietena si sa o scot din starea ei depresiva, tot ce am dorit era sa o fac sa zambeasca si... si asta primesc? Doamne, unde am gresit? Ma simteam mica in fata ei, vulnerabila si demolata, nu stiam ce sa ii spun, nu puteam sa ii spun nimic, stateam ca proasta si taceam uitandu-ma la ea de jos cu ochii inlacrimati lucru ce parea sa o enerveze mai rau pe Livia.
Read more...

Iad stralucitor

0 comentarii
Episodul 1
- Iad stralucitor -






Fulgii de zapada ma ingropau incetul cu incetul in mijlocul strazii pusti luminate de acei ciclopi reci de beton ce se holbau la mine cu unicul lor ochi si de ferestrele acelor cutii de chibrite de beton in care suntem fortati sa traim impodobite cu lumini de toate culorile ale caror beculete umpleau geamurile. Fericirea lor era decorata cu foarte mult prost gust, cel putin asa consideram eu, iar toata lumina gusturilor lor proaste si privirile insistente ale stalpilor de reflectau in omatul pur in care ma ingropam lent. Tot orasul stralucea, nu exista loc umbrit in orasul asta nenorocit, nu exista intuneric in iad.

Read more...

miercuri, 10 februarie 2010

Myako - In lumea lor

0 comentarii
Episodul 2
In lumea lor







Monitorul din fata mea stralunea cu o culoare albastruie asteptand comenzi de la stapana lui ce dormea cu mine in brate in scaunul ei confortabil ales cu cea mai mare strictete special pentru situatii ca asta. Ei nu ii placea sa doarma in paturi canapele sau astfel de mobiliere, le tinea drept bibelouri deoarece singurul loc pe care il ocupa era acel scaun in fata unui birou mare ce o inconjura aproape complet pe care erau cateva carti, cateva monitoare si calculatoare si tot felu de componente ce le facea pentru a nu fi descoperita de politie.
Read more...

marți, 9 februarie 2010

Myako - In lumea ei

0 comentarii
Episodul 1
In lumea ei








Se ineca in inocenta in timp ce distrugea viata a mii de oameni. In cinconstienta in care a fost lasata de catre distrugatoarea buna vointa a lumii, nimeni nu ii vroia raul insa raul i se intampla, situatia ei era o porcarie creata de inima calduoasa si intentiile bune a celor ce au adus-o pe lumea asta, ar fi trait o viata buna daca nu ar fi fost ea, insa ea este ea si nu poate fi altcineva decat ea asa ca ea traieste in modul ei plin de durere asteptand salvarea de la o forta superioara ei. Dar pana aceasta forta vine sa o salveze de aceasta lume indopata cu intuneric in care s-a aruncat tot ce poate face este cu inima sa pura sa distruga. Cu inteligenta sa superioara sa prosteasca, nu vrea raul nimenui, nu doreste decat sa fie fericita alaturi de ceilalti, alaturi de cei ce o iubesc atat de mult. Este o regina intr-o lume fara supusi, si in acea lume poate face tot ceea ce vrea, iar ea a ales si a dorit aceasta cale, nu poate fi alta decat asta, este sigura de asta si probabil ca si eu sunt sigur de asta deoarece eu o cunosc cel mai bine chit ca nu am fost langa ea. Sunt sigur ca acea pasare ar fi cantat si zburat superb daca ar fi avut un cer pe care sa zboare si mai important, o usa deschisa pe care sa iasa, sunt sigur ca intr-o zi va zbura si isi vareamintii cantecele deoarece ea e ea si nu e nimeni altcineva ce poata sa faca treaba ei mai bine decat ea insasi. Dar pana atunci eu tot ce pot face este sa o privesc de la o distanta prea mare pentru a fi comfortabila, tot ce pot face este sa ma rog pentru viitorul ei si ca scutul ce si l-a pus in jurul inimii sa nu se distruga prea devreme si totodata sa se distruga mai repede.
Read more...

marți, 19 ianuarie 2010

Vantul ce mi-a suflat petalele

0 comentarii
Episodul 17
Vantul ce mi-a suflat petalele






Viata-mi era de o singura culoare acum: Mihai!
Eram pe cale sa intarzi la intalnirea cu el, eram foarte entuziasmata numai pentru faptul ca il puteam vedea si aparent visand cu ochii deschisi am uitat de notiunea timpului, ce explicatie stupida: "am intarziat la intalnire deoarece ma gandeam la tine" cum i-as fi putut spune asta? Ma imbracasem rapid cu o rochie scurta bej, ce oferea un oarecare decolteu dar nu prea adanc, foarte frumoasa cu volanase si peste un soi de jacheta de un albastru deschis, de cand sunt cu el doresc sa fiu mai provocoatoare si mai draguta insa nu prea exagerat. De cand a intrat el in viata mea as putea spune ca am inceput sa ma ingrijesc mai mult de mine si sa imi bat capul cu problemele vestimentare si caut mereu tipuri noi de machiaje pentru a fi mereu fresh pentru el, aceasta primavara voi inflori si eu! As putea spune ca o data cu el mi-am reintalnit si latura feminina din mine, iar tot haosul acela ce imi stapanea mintea odinioara a disparut si intr-un mod ciudat nimeni nu ma mai enerva asa, nici scoala nu ma mai afecta atat si chiar am renuntat si la planurile mele ce o priveau pe Claudia, era minunat, toata aceasta lume devenise minunata, in sfarsit puteam simti florile de primavara mangaindu-mi plamanii, briza usor racoroasa de primavara mangaindu-mi fata, si cel mai important: dragostea dupa care am tanjit atat, Livia ce a murit acum trei ani a fost readusa la viata. In timp ce coboram scarile in graba treapta cu treapta eu ma gandeam la cat de mult il iubesc, pe masura ce le urcam la loc deoarece iar uitasem sa inchid usa de la casa ma gandeam la cat de strans va avea sa ma tine, de fiecare data liftul ticaia semnalizand ca a trecut de un etaj inima crestea in mine, cand ieseam din loc saream, cand aterizam el ma prindea, cand il strangeam ma saruta si cand ma mangaia imi ingropam in fata in pietul lui iar el isi rezema barbia de crestetul capului meu. Niciodata nu mai experimentasem o asemenea dragoste, o asemenea fericire.

Read more...

duminică, 29 noiembrie 2009

Izgonire

0 comentarii
Episodul 16
Izgonire








Ea mereu imi dovedea ca era puternica, dar nu cred ca a vrut niciodata sa imi spuna "nu te ingrijora in legatura cu mine" de fiecare data cand zambea ori de cate ori trebuia sa fie trista, sau statea curajoasa in picioare cand trebuia sa se ascunda in frica, ci probabil ca doarea sa am grija de ea, sa ii fiu alaturi mai mult ca oricand, probabil ca de fiecare data cand zambea in momentele triste astepta o imbratisare, de fiecare data cand statea in picioare cand trebuia sa stea ascunsa vroia sa o apar, probabil ca tot ce dorea era atentia mea, si probabil ca gandesc prea mult. Elise era o fata minunata, pur si simplu stralucea, era mai luminoasa ca oricare stea, mai calda ca orice foc, numai eu nu am vazut-o, tocmai eu nu am simtit-o, tocmai eu, cel ce ii era cel mai apropiat, cel pentru care ea ardea si stralucea, mereu am fost un orb, un naiv si un prost, iar acum nu mai pot schimba nimic. Tot ce pot face e sa ma urasc, sa ii respect ultima ei dorinta, cea de a nu muri si sa ma intreb: cat voi reusi sa ma tin de ea deoarece incetul cu incetul mintea mi se degrada iar eu deveneam o creatura violenta.
Read more...

duminică, 22 noiembrie 2009

Un inger fara aripi

0 comentarii
Episodul 15
Un inger fara aripi








Traiam intr-un orasel mic asa ca din locusorul nostru secret iti dadea impresia ca puteai vedea intreaga lume de acolo. Adesea spargeam lacatul usii de pe acoperisul celui mai inalt bloc din oras unde traiau oamenii mai bogati. Era un bloc de doisprezece etaje intr-o mare de blocuri de opt etaje. Era cel mai frumos bloc din oras, cu un exteriosr  elegant si un interior placut, stand pe la ultimele etaje iti dadea impresia ca detineai intreg orasul deoarece fiind construit mai tarziu a fost situat pe la periferie asa ca aveai vedere asupra intregului loc. Insa nu ei erau stapani ai acestui oras deoarece mereu era cineva ce avea o priveliste mai frumoasa, iar aceeia eram noi. Asta era locul preferat al Elisei deoarece de aici putea fotografia cele mai frumoase rasarituri vazute vreodata, de aici fotografia lumea, exact ca tatal ei. Isi admira foarte mult tatal, vroia sa devina un fotograf profesionist ca el, dar se pare ca a renuntat la acest vis la fel ca toate acele amintiri de pe acel acoperis. Intr-o singura secunda, cu un singur gest a aruncat toate acele amintiri si a patat acel loc sacru cu lacrimi si sange.
Read more...