Punct

Episodul 18
Punct





"Iti mai aduci aminte de acum trei ani?" ma intreaba cu un ton amenintator Livia dar nu stiam despre ce vorbea, acum trei ani nici macar nu o cunosteam, ce i-as fi putut face sa ma urasca intr-un asemenea hal, de ce este asa de rea cu mine, de ce doreste sa ma distruga chiar asa de rau, nu i-am facut nimic, am incercat mereu sa ii fiu o buna prietena si sa o scot din starea ei depresiva, tot ce am dorit era sa o fac sa zambeasca si... si asta primesc? Doamne, unde am gresit? Ma simteam mica in fata ei, vulnerabila si demolata, nu stiam ce sa ii spun, nu puteam sa ii spun nimic, stateam ca proasta si taceam uitandu-ma la ea de jos cu ochii inlacrimati lucru ce parea sa o enerveze mai rau pe Livia.
"Nu face mutra asta de javra!" imi arunca Livia cu un ton plin de dispret. "Sti bine ce ai facut!" continua cu ton isteric si oarecum inspaimantator. Eu imi indrept privirea catre Mihai implorand ajutor dar acesta statea si se uita socat si el de comportamentul Liviei, era inutil, nu ma va ajuta, trebuia sa spun ceva insa gatul imi era inutil, nu puteam sa vorbesc lumea imi picase in cap si gatul mi-a fost frant o data cu increderea Liviei in mine... Doar oare a existat vreodata? "VORBESTE!" se rasteste la mine plina de furie
"CE SA TIN MINTE?" tip si eu la randul meu dar cu un ton patetic, pigigaiat ce aproape ca s-a stins inainte de a termina propozitia,
"Doamne! Ma enervezi! TIBI! Iti spune ceva numele asta imputit?!" spune lasand scateva precipitat. Numele acela imi trazneste inima, era un fost iubit ce m-a parasit pentru altcineva. Un nenorocit, dar un nenorocit ce se pare ca o afecteaza pe Livia.
"Ce-i cu el?" o intreb eu stabilizandu-mi vocea un pic.
"Spune-mi mai intai tot ce sti despre el, cum v-ati intalnit cum v-ati combinat, TOT!" spune ea ranjind acum.
"De ce?"
"DOAR SPUNE!!" se rasteste din nou furioasa.
"Tibi era... un cretin. Dar a reusit sa imi suceasca mintile la petrecerea unui amic, nu stiu cum a facut-o dar a fost ceva spontan, de cum ne-am vazut ne-am simtit foarte atrasi unul de celalalt si la acea petrecere ne-am inceput relatia..."
"Te-a futut bine nu?" ma intreaba ea cu un aer de suprematie.
"Hei, nu mergi cam departe?" intervine Mihai apuncand-o de mana.
"Nu!" il intrerup eu. "Lasa-ma sa continui..." ii spun eu din nou socandu-l.
"Livia macar calmeaza-te..." incearca el din nou dar fara mare succes
"Tibi mi-a spus ca avea o alta iubita..." continui eu realizand durerea ei "Dar mi-a spus ca nu se mai intelegea bine cu ea si dorea sa se desparta de mult timp dar ii era frica de singuratate!" continui eu incercand sa ma apar insa nu cred ca avea sa ma creada sau sa ii pese.
"Proasto! De ce ai face asa ceva? De ce ai fura fericirea altcuiva? El a fost singura persoana ce a tinut la mine in momentul in care trebuia sa mor!"
"Nu stiu DA!? Sunt om! Nici macar nu te cunosteam si nici nu stiam de existenta ta!! Imi pare rau!!" izbucnesc eu acum nervoasa
"SI CU CE MA INCALZESTE ASTA?!"
"De unde vrei sa stiu?!"
"Si acum vrei sa mi-l furi si pe Mihai?!"
"Sa il fur?!" ingan eu indignata
"Nu face pe proasta!"
"Doamne! Cum poti spune asa ceva?!
"CUM POTI FACE ASA CEVA!!" tipa ea nervoasa.
"LIVIA, GATA!" izbucneste Mihai apucand-o de umar
"Lasa-ma!" spune ea pe un ton scapat de sub control incercand sa se smuceasca
"Livia, gata!" comanda el calm acum tragand-o in bratele sale, ea pierzandu-si tot elanul i se inmoaie picioarele si cade la el in brate incepand sa planga. "Nu ma va fura nimeni..." o linisteste el sarutandu-i fruntea. Scena aia pe cat era de patetica pe atat ma impresiona de mult. Cu o durere mare de picioare si una si mai mare de inima, ma scufund in intunericul strazilor incercand sa uit de toate cele intamplate inclusiv de Livia. Doamne.. Imi pare rau pentru toate faptele comise, stiu ca sunt egoista, insa te implor, fa tot ce a fost azi un cosmar.