Cerul mereu se schimba

Episodul 3
- Cerul mereu se schimba -






Inca mai tin minte cat de bucuroasa a fost cand i-am dat acel cadou. Inca ma mai urasc pentru ca am mintit-o. Au trecut in sfarsit acele 2 ore abisal de plicticoase de istorie. Noroc ca am cel mai bun loc de privit aiurea pe fereastra din clasa. Imi iubesc locul din banca, deoarece mereu pot privi cerul. Imi reprezinta un confort urias, adica in aceasta lume care va ramane la fel de neschimbata, indiferent de timp, numai cerul nu ti se va infatisa la fel doua zile la rand. Norii lui parca mi-au ascultat nevoile si se contureaza placut pe cer, lasandu-se usoor purtati de vant, fara griji, liberi sa se schimbe dupa placul inimii. Ce bine ar fi fost sa ma transform si eu intr-un nor. Nimeni nu te va critica daca iti versi nervii tunand asupra lor cu toata mania ta, vei plange cu disperare udandu-i pe toti din cap pana in picioare, sau pur si simplu acoperiindu-le soarele din rautate. Nu, toti vor da vina pe Dumnezeu, si se vor impaca cu acea idee. Norii nu te vor trada, nu, nu o vor face. Dar daca stau mai bine si ma gandesc si ei iti vor intoarce spatele in momentul in care totul devine gri, acelasi cer de aceeasi culoare cu aceleasi blocuri, aceleasi strazi si aceleasi fete.
Incerc sa imi las toata energia sa se descarce intr-un singur oftat insa sunt din nou intrerupt de bunul meu coleg de data asta. De si-ar putea lasa fata vocea si intreaga existenta departe de mine... Pana acum cateva luni il consideram prieten, dar de cand s-au reformat grupuletele din clasa noastra extrem de dezbinata, prezenta lui s-a transformat intr-un chin enervant pentru mine. Tot ce spune si tot ce face mi se pare asa lipsit de substanta, sens, adevar. Un ipocrit si un parvenit din toate punctele de vedere. Cand am nevoie de el nu este niciodata acolo, in schimb se ajuta cu toata lumea si se simte bine, iar pe mine ma mai baga din cand in cand in seama in ocazii ca asta. Urasc individul acesta, vita asta lipsita de esenta. Dupa toate acestea mai are si tupeul sa imi ceara sa merg cu el pana la secretariat sa isi ia o adeverinta banala. Ii raspund cu un marait si imi ingrop capul inapoi in banca. Insa spartanul din el se trezeste si incepe sa ma sacaie pana cand ma simt nevoit sa accept.
Ma ridic din banca greoi si incep sa il urmez plin de sictir cu ambele maini tinute in buzunar incercand sa imi pun in evidenta lipsa mea de chef sperand ca voi reusi macar sa ii distrug buna dispozitie. Pe hol nimic interesant. Tot holul plin de o turma fara personalitate, fara infatisare toti afundati in propria ignoranta vazandu-si in continuare de inconstienta lor fericire.. Sau poate eu oi fi cel inconstient? Nu stiu, am incercat sa renunt a mai incerca sa dau vina pe cineva pentru plictiseala mea insa nu am reusit se pare. La fel si la etajul claselor a 11a, aceleasi chipuri, aceleasi personalitati aceleasi ganduri lipsite de sens sau esenta. Era sa ma pierd insa pe etajul claselor a 10a vazand singura floare printre burieni, stand singura in fata cancelariei uitandu-se pe geam nepasatoare. Incerc sa ma apropii de ea si sa ii vorbesc insa Florin, colegul care ma taraste dupa el pana la directoare, m-a tras dupa el spunandu-mi ca se suna imediat. II trag cateva injuraturi si ne continuam drumul ajungand la parter unde se afla clasele a 9a si secretariatul unde ne intalnim cu o profesoara ce il roaga sa o ajute sa scrie ceva la calculator si pe mine ma lasa singur sa ma intorc in clasa. Daca nu era sa aflu clasa la care era as fi spus ca totul a fost complet inutil. Ma intoc din drum nerabdator sa vad daca o mai gasesc acolo, insa ma indoiam deoarece se sunase de ceva timp. Nu mai era nimeni pe holuri. Insa ajungand la etajul unu o zaresc si entuziasmat ma apropii de ea incercand sa imi controlez valul de emotii si haosul creat de aparitia ei. Ea inca statea acolo in aceeasi pozitie uitandu-se nepasatoare pe geam, la un moment dat imi trecu prin cap sa o las singura in gandurile insa dorinta a fost mai mare.
- Buna!