Disperare

Episodul 7
- Disperare -
Ii placea foarte mult frigul. Dar nici cel mai mare ger nu i-ar fi racit sufletul.
Uimitor cat de mult tin oamenii la normalitate. La un lucru asa de fragil, asa de usor de distrus... Ce porcarie! Nu ii inteleg cum de se pot bucura in fiecare seara inainte de culcare ca au dus o zi normala, o zi fara nici o intamplare iesita din comun. As putea sa imi raspund singur la aceasta intrebare dar m-ar arunca automat in alte intrebari: O fi gandirea mea mult prea limitata sau sunt un rasfatat si vreau mereu ceva mai mult? Dar e normal ca un om sa doreasca ceva mai mult. Si acum vine si contradictia: eu urasc normalitatea insa am declarat ca e normal ca un om sa doreasca mai mult. Deci analizand aceste doua afirmatii imi reiese ca ma urasc pe mine insumi, dar nu e ceva cine stie ce sa ajung la aceasta concluzie deoarece sincer sa fiu nu sunt multumit cu simplitatea acestei lumi, iar a ura sau a nu fi multumit cu lumea inseamna a fi nemultumit cu modul tau de gandire, adica mai pe scurt cu persoana ta. In jurul meu toata lumea este asa fericita cu ei insisi facand lucruri atat de banale precum a manca a te duce la scoala, a vorbi cu prietenii tai ce ii ai de ani intregi pe care ii sti ca pe dosul prorpiei palme, a sta si a te uita la altii cum joaca fotbal la televisor, aproape ca ii invidiez. Dar nu ii invidiez in totatlitate doar pentru un singur fapt: nomalitatea distruge diferentierea. Ce inseamna a fi normal? Unui obiect frumos ii spui ca e super, unui obiect banal ii spui ca e normal. DECI spunand ca toata lumea e normala e ca si cum ai spune ca e banala, plicticoasa, la fel, lipsita de calitati. Asa am decis eu, sa scot cursul firesc al urmatoarelor cateva zile renuntand la mersul la scoala, plimbandu-ma aiurea pe stradutele pustii din centrul istoric al orasului uitandu-ma prin vitrinele magazinelor de antichitati ce asteptau clientii ce pareau sa nu vina niciodata. Doar eu veneam si le amageam, le creeam sperante ca le voi cumpara si isi vor gasi si ele intr-un sfarsit un proprietar, cineva ce va avea sa le stearga de praf si sa le lustruiasca, insa nu era asa. Veneam, ma uitam, dispaream. Si in modul asta mi-am petrecut diminetile timp de aproximativ doua-trei ore.
Read more...

Un inger in descompunere

Episodul 6

Un inger in descompunere




Adesea stau si ma gandesc la conditia patetica a omului. Este o elogie a singuratatii, o iluzie ce iti ofera impresia ca imparti ceva cu cineva in timp ce tu intr-adevar esti o fiinta singura din toate punctele de vedere. Te nasti din singuratate, traiesti in singuratate si intr-un sfarsit mori in singuratate, tot ce ti-ar putea spune ca nu e asa, e o simpla iluzie creata de disperarea ta de a te salva. Dar este imposibil sa intreci singuratatea, nici cu cele mai mari relatii amicale, sau cele mai pasionale relatii de dragoste. Orice mod de trece de aceasta stare universala a omului, este doar o minciuna frumoasa.
Read more...

Pe ce pot da vina?

Episodul 5
-Pe ce pot da vina?-
Cuvintele ei alungau tristetea oricui. Insa numai pe a ei nu.
Totul parea sa mearga bine pana sa iasa un profesor din cancelarie si sa o ia cu el. Ea pleaca fara spune o vorba, se uita dupa mine pentru o clipa iar eu ii fac cu mana, dar singura reactie pe care o obtin este cea de a-si intoarca capul nepasatoare. Iar o facusem, iar ma facusem de ras facand pe bufonul. Dar asta sunt intr-adevar, decat un bufon al carui singur scop este cel de a face lumea sa rada de el, de a-i face sa se simta superiori. O ura necontrolata ma apuca si decid ca cel mai bun lucru pe care il pot face este sa plec. CUM am putut sa fac asemenea glume proaste?! Nu as putea sa ii vad din nou mutra razand de mine, constietizand cat de patetic sunt cu adevarat pe sub aceasta masca. Da... Asta este cel mai bun lucru.
Read more...

Masti

Episodul 4
- Masti -
Uitandu-ma la lumea de dupa geam, abea acum imi dadeam seama ca ei nu sunt asa falsi din cauza rautatii pe care o detin. Ei sunt fortati sa isi puna cate o masca zi de zi deoarece sunt seci pe dinauntru. Acel vid din sufletul lor ii forteaza sa se scufunde in minciuna. Minciuna ca sunt fericiti, ca sunt tristi, destepti sau prosti, minciuna ca imi sunt prieteni, mancarea lor cea de toate zilele, necesara pentru a se trezi dimineata si a se culca seara. Poate nu e vina lor ca sunt ipocriti... Poate ca e vina mea ca nu stiu sa mint.
Read more...

Cerul mereu se schimba

Episodul 3
- Cerul mereu se schimba -






Inca mai tin minte cat de bucuroasa a fost cand i-am dat acel cadou. Inca ma mai urasc pentru ca am mintit-o. Au trecut in sfarsit acele 2 ore abisal de plicticoase de istorie. Noroc ca am cel mai bun loc de privit aiurea pe fereastra din clasa. Imi iubesc locul din banca, deoarece mereu pot privi cerul. Imi reprezinta un confort urias, adica in aceasta lume care va ramane la fel de neschimbata, indiferent de timp, numai cerul nu ti se va infatisa la fel doua zile la rand. Norii lui parca mi-au ascultat nevoile si se contureaza placut pe cer, lasandu-se usoor purtati de vant, fara griji, liberi sa se schimbe dupa placul inimii. Ce bine ar fi fost sa ma transform si eu intr-un nor. Nimeni nu te va critica daca iti versi nervii tunand asupra lor cu toata mania ta, vei plange cu disperare udandu-i pe toti din cap pana in picioare, sau pur si simplu acoperiindu-le soarele din rautate. Nu, toti vor da vina pe Dumnezeu, si se vor impaca cu acea idee. Norii nu te vor trada, nu, nu o vor face. Dar daca stau mai bine si ma gandesc si ei iti vor intoarce spatele in momentul in care totul devine gri, acelasi cer de aceeasi culoare cu aceleasi blocuri, aceleasi strazi si aceleasi fete.
Read more...

Instabilitate, nervi, paranoie si o suvita

Episodul 2
- Instabilitate, nervi, paranoie si o suvita -





Eram prim mijlocul lui septembrie, cred ca in jurul lui 20, pe la 7 dimineata. Inca o dimineata proasta, ma enervau toata pasarelele, masinile si oamenii ce se auzeau pe strada. Vroiam liniste, am avut un somn foarte neplacut, o trezire cum nu se putea mai obositoare, iar o suvita imi tot pica peste fata si ma gadila. Si desigur, pentru a pune cireasa pe tort, am ratat si autobuzul. Minunat! Autobuzul ala e singurul care ma duce la liceu si vine o data la un secol! Nici sa astept nu pot ca as intarzia, asa ca las un oftat venit din strafundurile sufletlui meu sa iasa si pornesc pe jos inspre scoala, sau mai bine zis la teatru. De ce la teatru? Deoarece toata lumea e buna si prietenoasa cu tine doar asa de vazul lumii, deoarece pe la spate te vor vorbi si injura si pana sa iti dai seama te-au si injunghiat. Dar asta e, asta e viata si trebuie sa incercam macar sa o acceptam cu tot cu oamenii ce ni ofera. Desigur, ipocrizia fiind inclusa.
Read more...

Melancolie Frumoasa

Episodul 1
- Melancolie Frumoasa -




Cred ca eram prin mijlocul lui Septembrie pe la 7 si ceva dimineata cand totul a inceput. Nu era frig afara, insa nu vedeai lume in tricou, natura inca verde, strada populata, totul bine si fericit... Desigur inafara de mine, fiind satul de aceleasi dimineti frumoasa ducandu-ma intr-o camera unde invat nimic util. M-am saturat de aceleasi fete, aceleasi locuri si aceleasi actiuni, un iad al rutinei, nimic interesant nimic incitant nimic ciudat. URASC NORMALITATEA! Sau mai degraba normalitatea ma uraste pe mine, peste tot fiind un proscris. Bine poate exagerez un pic, dar nu sunt privit cu ochi intocmai prietenosi de lume. Totusi hai sa nu va mai plictisesc si sa imi incep povestirea. Din nou ajung prea tarziu, nu prind autobuzul iar nenorocitul asta vine rar, asa ca decid sa pornesc spre scoala pe jos. O fata din spatele meu lasa un oftat adanc inaintea mea, luandu-mi tot cheful de a-l elibera pe al meu, apoi aproape sincronic amandoi pornim in aceeasi directie. In fata mea mergea o fata un pic mai scurta decat mine, o aproximez la 175 de centimetrii, cu un corp fragil, uitandu-te la ea te intrebi daca s-ar spargea daca ai atinge-o. Par lung trecand de umeri cu aproape 15 centimetrii de un saten inchis (pentru un motiv anume ma fascineaza aceasta culoare a parului). O bluza rosie cu cateva dungi verticale negre, o pereche de blugi negri, niste tenesi feminini negri cu niste rosu aruncati pe ei si un ghiozdan negru in spate.

Read more...