sâmbătă, 24 septembrie 2011

Episodul 3

Episodul 3 Partea 1



Iulia se uita la mine speriata. Bubuitul acela semana din ce in ce mai mult cu ciocnirile dintre un ciocan si un fier. Urcand usor pe scarile pe care nici unu dintre noi nu isi mai dorea sa paseasca vreodata simteam o forta respingatoare. Peretii incepeau usor usor sa pulseze in ritmul bubuitului.
Iulia brusc se opreste langa mine si incremeneste cu ochii larg deschisi uitandu-se in gol. Speriat o iau in brate sa nu cada dar mirosul de sange si carne imi invadeaza si mie nasul si brusc imi trec niste imagini grotesti prin fata ochilor. Erau secvente din acele momente si niste secvente pe car enu le traisem. Vedeam mormane de carne si organe imprastiate prin toata camera. Peretii incepeau sa sangereze la auzul fiecarui bubuit. Strangando pe Iulia in brate simt cum ceva umed mi se impregneaza in haine si un miros si mai oribil imi infunda narile. Uitandu-ma sa vad ce a patit gasesc in locul ei niste bucati de muschi si tendoane cu franturi de oase ce ieseau din ele. Dandu-le drumu speriat cad pe jos lasand in urma un sunet adecvat unei bucati de carne ce cade pe jos si chiar in acel moment imi pierd si eu echilibrul si cad pe scari. Erau moi. SImt cum mainile mi se afund in ele si cum un lichid incepe sa iasa din ele. Ma ridic brusc si o iau la goana zbierand exasperat pe scari. Iesind pe holul de la etajul doi totul revine la normal iar Iulia statea inghemuita langa mine tremurand toata. Aproape ca ii venea sa isi smulga parul din cap. In momentul in care o iau in brate izbucneste in plans si aproape ca imi smulge hainele de pe mine.
"Ce a fost aia?!?!" plange ea
"Si tu ai vazut?" o intreb incercand sa imi mentin calmul. Abia acum imi dau seama ca bubuiturile ciocanului nu se mai aud. Macar atata lucru meritam si noi, sa fim scutiti de acel zgomot infernal dupa experienta aia.
"Ce se intampla?? Nu mai suport!" continua ea plangand
"Nu stiu..." ii raspund intristat de neputinta mea "Stiu ca e greu dar hai, trebuie sa fim puternici, trebuie sa il gasim pe Rave pana nu e prea tarziu. Ok?" continui incercand sa o calmez dupa care mai stam acolo putin timp sine ridicam amandoi un pic mai tari ca inainte.
"Hai sa plecam... Uita de Rave, nu se merita!" imi spune ea brusc
"Cum sa uitam de el? Acum suntem o echipa, avem nevoie de el cum si el are nevoie de noi."
"D-da dar uite si tu!! Uita-te la mizeria in care ne baga!! Iti convine? Ne trage clar in jos, trebuie sa il lasam!! Nu stie sa faca parte dintr-o echipa."
"Iulia, trebuie sa il luam de aici, ca si noi e om si trebuie sa nune pierdem umanitatea! O facem pentru noi, nu pentru el!" ii raspund mai aspru. Nu o condamnam pentru gandurile acelea, intr-un fel anume si eu simteam la fel dar nu era bine sa il lasam. Trebuia sa ne mentinem integritatea si sa fim cat mai umani posibil. Nu stiu de ce dar simteam ca asta era cheia supravietuirii noastre. Iulia parea sa fi renuntat sa ma convinga dar nici nu renuntase la ganduri.
"Bine... facem asta dar nu o fac ca imi doresc sa sti... O fac pentru tine..." raspunde ea uitandu-se intr-o parte. "Multumesc ca m-ai scos de pe scarile alea, probabil ca mi-as fi pierdut mintile acolo..." continua ea redirectionandu-si privirea spre mine.
Ii zambesc incurajat de cuvintele ei si ii multumesc inapoi. Intorcandu-ma cu fata in directia acelei clase blestemate simteam deja cum ma pierd. La naiba, deja intrasem...
Era o noapte obisnuita de octombrie. Abia ce trecuse de 12 noaptea si strazile erau deja pustii. Ciudat dat fiind faptul ca ne aflam intr-un oras aglomerat. Deobicei trebuia sa mai vezi cate un grupulet de dubiosi iesiti la o bere in fata blocului facand misto de tot ce apucau. Dar nu ma plangeam, imi facea bine niste liniste ca asta din cand in cand. Luna era acoperita de noridar erau cateva stele pe cer. Era destul de racoare dar era placuta vremea dupa o vara arzatoare. Greieri cantau linistiti, vantul adia usor iar persoana din fata mea racnea fara pic de rusine.
"Ce iti pasa tie de ce fac eu?!?!" tipa Elena la minenervoasa.Tocmai plecasem de la o petrecere si ii facusem o remarca mai nesimtita.
"Iarta-ma nu am vrut sa sune asa.."
"Ce iti pasa tie cu cine dansez vorbesc sau rad?! Ce naiba e Adriane cutine?! Nu suntem iubiti si chiar daca eram nu sunt legata de tine cu lanturi!!" continua ea furioasa in continuare. Mergeam impreuna acasa chit ca vroiam sau nu deoarece locuiam in acelasi bloc la etaje diferite.
"Am spus ca imi pare rau! Ce ai?!"
"Eh iti pare rau... Te credeam mai destept decat atat sa sti."
"Dar poti sa imi spui de ce naibii te-ai enervat asa?! Ce dracu e cu tine??"
"ESTI O PIZDA PROASTA! ASTA E CU MINE!" tipa ea arucandu-si geanta in mine si goneste furioasa inspre casa. Ce naiba?! De daca se crizeaza asa la mine, si limbajul ala nu o caracterizeaza. Tocmai cand ii ridic geanta de pe jos si dau sa pornesc inspre ea se aude tipatul ei speriat din bezna. Speriandu-ma de asemenea sperand ca nu s-a luat nimeni de ea dat fiind faptul ca abia trecuse de 12 noaptea fug dupa ea doar pentru a o gasiinghemuita in mijlocul strazi acoperindu-si capul cu mainile.
"Ce s-a intamplat?!?!" o intreb luand-o in brate in pozitia in care se afla. Uitandu-ma in jur nu gaseam pe nimeni. Nici caini care sa o fi atacat.
"Urletele.... Urletele alea! Nu le auzi?" spune ea innebunita de frica
"Ce urlete, nu aud nimic." ii raspund bulrvesat
"Cum nu le auzi?" continua ea indreptandu-si privirea cu ochii inlacrimati la mine "Sunt peste tot. Urla! Imi e frica!"
"Linisteste-te! Nu e nimic aici. Vezi?" ii spun incurajand-o sa se uite in jurul ei pentru a se convinge ca se temea aiurea. Uitandu-se in jur parea sa se fi linistit un pic. "Esti okay?" o intreb pentru a ma asigura
"Da... Imi pare rau..."
"Nu-i nimic, e de la oboseala si suparare... Va fi bine! Okay?"
"Da... Vreau sa ma culc un pic..."
"Hai, nu mai avem mult... Aproape ca am ajuns la scoala!"

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu