Defapt

Episodul 19
Defapt





Mangaierea ei imi aduce doua lucruri: Liniste si vina.
Abia o lasasem pe Livia acasa si am pornit intr-o plimbare oarba prin oras. Ma invitase sa raman la ea dar m-am simtit nevoit sa o refuz, probabil ca facusem o porcarie dar asta mi-a dictat sufletul. Este ceva ce nu ma lasa sa avansez in relatia mea cu ea. Imi place si ma place, ne intelegem de minune si ne iubim, cred. Sunt fericit de alaturi de ea, este o fata fparte grijulie si calda, este loiala si inteligenta, stie sa iubeasca si sa iti fie si amica. Este frumoasa, extraordinara, este prea frumoasa sa fie adevarata. Ea este tot ce mi-am dorit de la viata. Ea imi poate acoperi oricand gaura din suflet, si totusi este o porcarie situatia in care ma aflu. Ma simt fericit, dar fustrat. Cand nu ii sunt alaturi gandul la ea imi aduce pe langa fericire si un sentiment de nevrozitate, de suparare ce nu ma lasa sa fac acei pasi pentru a ne continua drumul in viata. Oare nu o iubesc indeajuns, nu imi place de ea? Ma simt bolnav si greoi, incatusat de propria minte. Ma simt atat de mort pe dinauntru insa ceva inca mai traieste in mine. Elise, ma ierti?
Era 23:20 iar strazile orasului erau inca aglomerate, ma simteam iritat de zgomotul sau reprezenta perna pe care cadeam. Nici eu nu mai stiam de capul meu, unde ma duceam sau ce vroiam sa fac... Pana si strazile pareau sa ma deteste, totul parea, dar sincer sa fiu o si merit. Nu exista om mai nenorocit ca mine, nu exista nimic mai rau si mai sadic. As fi dorit totusi sa fiu intr-un loc pustiu, probabil ca as fi murit in pace, zambind. As fi intalnit-o si pe Elise, as fi tinut-o din nou de mana. Probabil ca mi-ar fi facut capul calendar si ca mi-ar fi aplicat cea mai crunta bataie pe care as fi primit-o vreodata pentru ce am facut, dar ce rost are sa ma gandesc la toate astea tinand cont ca Livia imi este alaturi? Atingerea ei este mai fina ca a ei... Ea ma iubea asa cum imi doream si mi se daruia in modul in care o vroiam, Elise nu ar fi facut asta! Ea se daruise altcuiva! Ma tradase! M-A ABANDONAT! M-a lasat singur, a fugit intr-o lume in care sa nu o mai pot vedea! Oare chiar asa de mult ma ura? De ce sa imi faci asta Elise? De ce sa mori asa? De ce sa ma torturezi asa? Oare nu ziceai tu ca vom fi mereu prieteni? Mereu impreuna? Oare nu au fost sentimentele noastre destul de puternice? Si daca nu ar fi fost destul de puternice? De ce mai sunt asa acum? De ce inca ma mai gandesc la tine? Nu ai pic de mila pentru existenta mea patetica? DE CE? GAAAH!! Totul e o porcarie Elise... Totul... Si cateodata am impresia ca pana si tu esti o porcarie... Eu sunt o porcarie... Existenta mea va lasa in urma mai multa durere si disperare, exact cum ai facut si tu Elise! Vezi Elise? Pana la urma sunt la fel ca tine... Doamne, sunt bolnav! Saraca Livia... Imi e mila de ea, nu ar trebui sa fie cu mine, e prea buna si totusi nu destul de buna, sunt un ignorant! Degeaba incerc sa imi gasesc o solutie mai buna pentru a trai, eu voi fi mereu intemnitat in mine, in trecut, in ea... Iarta-ma Livia, dar nu cred ca relatia noastra va merge, Defapt, sunt sigur de asta... Defapt.... As vrea sa ne despartim....