Episodul 4

Episodul 4 Partea 1


"Hai, ai sa racesti." ii spun eu intinzandu-i mana Elenei. Eram cam confuz, nu stiam ce se intampla cu ea. Ori se juca cu mine, ori cedase nervilor. Dar ochii ei clar tradau o teroare autentica. Trebuia sa fac ceva sa o linistesc... Era vina mea totusi. Dar nu era un pic cam deplasata? Ea imi apuca mana tremurand si observ ca era rece ca gheata, uitandu-ma mai bine in locul ei era un cadavru alb complet cuochii vineti uitandu-se in gol. Speriandu-ma alunec pe cevasi cad pe spate tragand-o si pe ea dupa mine.
"Ce naiba?!" exclama ea ridicandu-se de pe mine
""I-iarta-ma... Am alunecat pe ceva..." ii spun holbandu-ma la corpul VIU al Elenei. Doar mi se paruse, probabil ca si eu ma suparasem pe Elena si imi jucara imaginatia o festa.
"Esti bine?" ma intreaba ea "S-a intamplat ceva? Dece te holbezi asa la mine?" continua punandu-si mainile pe fata "Am ceva pe fata?"
"Ah nu! Iarta-ma!" ii raspund iesind din transa ridicandu-ma robotizat. "Tu esti bine?"
"Da..." raspunde ea mutandu-si privirea in alta parte. "Sa mergem... Vreau acasa..."
Era o tacere apasatoare intre noi. Nu uitasem cuvintele pecare mi le-a spus, nu era in firea ei sa spuna asa ceva si totusi tacea. Nu aveam ce sa ii raspund. CE sa ii zic. Ce sa fac. Mergeam amandoi ca doua marionete unul langa celalalt pe strazile pustii ale capitalei. Niciodata nu am vazut orasul asa de gol, abandonat. Oarecum ma speria. Nu se auzeam greieri, insecte caini oameni sau masini. Era ca si cum tot orasul murise. Si se mai lasase si o racoare sinistra care completa tacerea si intunericul de afara ce parca isi creea carare in mintiile noastre. Niciodata nu m-am mai simtit asa, niciodata nu a mai fost asa. Nu stiu de ce dar un pic in adancul sufletului meu imi placea. Racoarea tacerea si intunericul. Linistea ce se asternea in inima noastra. Pauza totala. Dar restul sufletului meu era ucis de asta. Strada era infinita parca si pe masura ce inaintam dispareau din urmele de civilizatie. Nu mai erau lumini aprinse in apartamente.Se imputinau din masinile parcate. Eram doar doi pe un fond albastru inchis. Intunericul nu mai era asa intunecat. Si racoarea nu mai era racoroasa. Nu mai era nimic inafara de noi doi. Elena parea sa se fi calmat dar nerabdarea ei de a ajunge acasa parea sa fi ramas. Vazand asta pe chipul ei toata umanitatea parea sa revina la locul ei. Mi-as fi dorit sa fie altfel. Sa nu fi spus tampeniile alea. Sa nu fi auzit cuvintele ei grele. Chiar asa sunt?
"Elena..."
Ea imi raspunde inganand
"Imi pare rau"
"Nu-i nimic... Si eu imi cer scuze. Am spus niste lucruri cam rautacioase"
"Mi-o meritam." ii raspund zambind. Imi placea de ea. O iubeam. Si cand o azusem distrandu-se asa bine cu un tip de la petrecere, ma apucase gelozia. Nu trebuia sa fiu asa, nu suntem impreuna, si nici nu ma place. Bine nu i-am marturisit sentimentele mele inca dar simteam ca daca nu o faceam mai repede se va prabusi cerul. Dar nu, nu ma va accepta niciodata, eu sunt prietenul ei din copilarie. Ei ii plac al gen de tipi... Nu vreau sa o pierd, daca ii voi spune de sentimentele mele o voi pierde ca amica. Ce sa fac? Sunt fortat sa aleg intre prietenie si nimic. Ambele ma ucid. Ma detest, niciodata nu ma multumesc cu ce am. Mereu voi dori ceva mai mult de la ea si niciodata nu voi fi satisfacut. Simt asta. Ea mergea robotizat langa mine cu aceeasi dorinta de a ajunge acasa, chit ca ne-am impacat starea ei nu se schimbase. Sunt o otrava. Mi-as dori sa pot da timpul inapoi. Sa nu se termine nimic. Brusc tacerea este intrerupta de clanxonul unui tir. In fata incepeau sa se distinga niste faruri ce se apropau din ce in ce mai mult si mai repede. Brusc si tirul incepea sa se distinga. Soferul era cu capul pe volan apasand pe clanxon cu fruntea. Se apropia cu viteza mare de noi si nu parea sa se opreasca pentru noi. Ca prima reactie la vederea tirului o iau pe Elena de mana si o trag dupa mine intrand in incinta scolii. Am avut noroc sa fim exact in dreptul portii. Sau ce;l putin asta credeam atunci. Insa tirul a dat peste o denivelare si probabil ca l-a facut pe sofer sa cada de pe volan tragandul dupa el lucru ce a facut tirul sa se raspoarne si sa intre dupa noi in poarta scolii. PAnicat o iau pe Elena si ma arunc intr-o parte scapand din fata tirului. Ridicandu-ne ne uitam instant daca suntem bine apoi observam pagubele: Poarta complet distrusa si blocata de un tir a carui sofer disparuse. Tirul era la fel de mare ca gardul scolii si aproape imposibil de escaladat. Trebuia sa gasim alta iesire asa ca ne indreptam spre iesirea profesorilor:Porti mari de metal cu gratii verticale netede si acestea imposibil de catarat, usa inchisa cu cheia. Curtea scolii era si ea complet pustie, nu erau paznici sau lumini ceea ce era ciudat ca aici mereu era cineva care statea de paza si daca nu pazea nimeni scoala erau lumini aprinse. Asta se intampla datorita vandalizarilor recente. Au fost cateva cazuri in care indivizi s-au strecurat in scoala si si-au facut de cap in ea si de atunci directorul scolii a angajat o firma de paza care sa supravegheze permanent scoala. Brusc se facuse si mai frig si fara sa ne spunem nimic unu celuilalt decidem sa pornim spre scoala sa ne incalzim. Cand ajungem la intrare observam ca usa fusese deschisa fortat. Si acum ca stau si ma gandesc mai bine si poarta scolii pe unde am intrat era descuiata. Tragand-o pe Elena mai aproape de mine pasim prudenti in scoala. Era liniste totala. Aerul din interiorul scolii parea sa fi inghetat. Totul stagna si pe masura ce inaintam starea respectiva parea sa se amplifice. Ajungand la etajul 2 tacerea se rupe. Dn intuneric se auzeau niste fasaituri. Pareau a fi niste sprayuri. La sunetul tocurilor Elenei se aude o voce barbateasca venind din cealalta aripa a scolii si sunetul de spray se opreste.
"Stai aici si fi pregatitasa suni la poltie in caz ca e ceva de rau."
"Ce naiba vorbesti nu te duci singur!" imi raspunde ea hotarata
"Stai aici!" ii spun pe un ton rastit si pornesc pe coridor. Dupa ceva pasi ma trezesc in fata cu 2 baieti si o fata toti cu cagule pe fata.
"Ia uite ce a adus vantul in casa!" spune unul dintre ei pe un ton amenintator
"Oi pustulache! Nu e cam tarziu pentru tine sa hoinaresti airea?!" spune celalalt
"Sa il invatam o lectie?" il intreaba retoric primul apropiindu-se de mine amenintator ridicand un spray paralizand
"STAI!" striga fata ridicandu-si cagula. Era Iulia, o prietena de la clasa 11 A.