Verrine's Stories

Episodul 4

2011-10-07T02:34:00.000-07:00

Episodul 4 Partea 1

"Hai, ai sa racesti." ii spun eu intinzandu-i mana Elenei. Eram cam confuz, nu stiam ce se intampla cu ea. Ori se juca cu mine, ori cedase nervilor. Dar ochii ei clar tradau o teroare autentica. Trebuia sa fac ceva sa o linistesc... Era vina mea totusi. Dar nu era un pic cam deplasata? Ea imi apuca mana tremurand si observ ca era rece ca gheata, uitandu-ma mai bine in locul ei era un cadavru alb complet cuochii vineti uitandu-se in gol. Speriandu-ma alunec pe cevasi cad pe spate tragand-o si pe ea dupa mine.
"Ce naiba?!" exclama ea ridicandu-se de pe mine
""I-iarta-ma... Am alunecat pe ceva..." ii spun holbandu-ma la corpul VIU al Elenei. Doar mi se paruse, probabil ca si eu ma suparasem pe Elena si imi jucara imaginatia o festa.
"Esti bine?" ma intreaba ea "S-a intamplat ceva? Dece te holbezi asa la mine?" continua punandu-si mainile pe fata "Am ceva pe fata?"
"Ah nu! Iarta-ma!" ii raspund iesind din transa ridicandu-ma robotizat. "Tu esti bine?"
"Da..." raspunde ea mutandu-si privirea in alta parte. "Sa mergem... Vreau acasa..."
Era o tacere apasatoare intre noi. Nu uitasem cuvintele pecare mi le-a spus, nu era in firea ei sa spuna asa ceva si totusi tacea. Nu aveam ce sa ii raspund. CE sa ii zic. Ce sa fac. Mergeam amandoi ca doua marionete unul langa celalalt pe strazile pustii ale capitalei. Niciodata nu am vazut orasul asa de gol, abandonat. Oarecum ma speria. Nu se auzeam greieri, insecte caini oameni sau masini. Era ca si cum tot orasul murise. Si se mai lasase si o racoare sinistra care completa tacerea si intunericul de afara ce parca isi creea carare in mintiile noastre. Niciodata nu m-am mai simtit asa, niciodata nu a mai fost asa. Nu stiu de ce dar un pic in adancul sufletului meu imi placea. Racoarea tacerea si intunericul. Linistea ce se asternea in inima noastra. Pauza totala. Dar restul sufletului meu era ucis de asta. Strada era infinita parca si pe masura ce inaintam dispareau din urmele de civilizatie. Nu mai erau lumini aprinse in apartamente.Se imputinau din masinile parcate. Eram doar doi pe un fond albastru inchis. Intunericul nu mai era asa intunecat. Si racoarea nu mai era racoroasa. Nu mai era nimic inafara de noi doi. Elena parea sa se fi calmat dar nerabdarea ei de a ajunge acasa parea sa fi ramas. Vazand asta pe chipul ei toata umanitatea parea sa revina la locul ei. Mi-as fi dorit sa fie altfel. Sa nu fi spus tampeniile alea. Sa nu fi auzit cuvintele ei grele. Chiar asa sunt?
"Elena..."
Ea imi raspunde inganand
"Imi pare rau"
"Nu-i nimic... Si eu imi cer scuze. Am spus niste lucruri cam rautacioase"
"Mi-o meritam." ii raspund zambind. Imi placea de ea. O iubeam. Si cand o azusem distrandu-se asa bine cu un tip de la petrecere, ma apucase gelozia. Nu trebuia sa fiu asa, nu suntem impreuna, si nici nu ma place. Bine nu i-am marturisit sentimentele mele inca dar simteam ca daca nu o faceam mai repede se va prabusi cerul. Dar nu, nu ma va accepta niciodata, eu sunt prietenul ei din copilarie. Ei ii plac al gen de tipi... Nu vreau sa o pierd, daca ii voi spune de sentimentele mele o voi pierde ca amica. Ce sa fac? Sunt fortat sa aleg intre prietenie si nimic. Ambele ma ucid. Ma detest, niciodata nu ma multumesc cu ce am. Mereu voi dori ceva mai mult de la ea si niciodata nu voi fi satisfacut. Simt asta. Ea mergea robotizat langa mine cu aceeasi dorinta de a ajunge acasa, chit ca ne-am impacat starea ei nu se schimbase. Sunt o otrava. Mi-as dori sa pot da timpul inapoi. Sa nu se termine nimic. Brusc tacerea este intrerupta de clanxonul unui tir. In fata incepeau sa se distinga niste faruri ce se apropau din ce in ce mai mult si mai repede. Brusc si tirul incepea sa se distinga. Soferul era cu capul pe volan apasand pe clanxon cu fruntea. Se apropia cu viteza mare de noi si nu parea sa se opreasca pentru noi. Ca prima reactie la vederea tirului o iau pe Elena de mana si o trag dupa mine intrand in incinta scolii. Am avut noroc sa fim exact in dreptul portii. Sau ce;l putin asta credeam atunci. Insa tirul a dat peste o denivelare si probabil ca l-a facut pe sofer sa cada de pe volan tragandul dupa el lucru ce a facut tirul sa se raspoarne si sa intre dupa noi in poarta scolii. PAnicat o iau pe Elena si ma arunc intr-o parte scapand din fata tirului. Ridicandu-ne ne uitam instant daca suntem bine apoi observam pagubele: Poarta complet distrusa si blocata de un tir a carui sofer disparuse. Tirul era la fel de mare ca gardul scolii si aproape imposibil de escaladat. Trebuia sa gasim alta iesire asa ca ne indreptam spre iesirea profesorilor:Porti mari de metal cu gratii verticale netede si acestea imposibil de catarat, usa inchisa cu cheia. Curtea scolii era si ea complet pustie, nu erau paznici sau lumini ceea ce era ciudat ca aici mereu era cineva care statea de paza si daca nu pazea nimeni scoala erau lumini aprinse. Asta se intampla datorita vandalizarilor recente. Au fost cateva cazuri in care indivizi s-au strecurat in scoala si si-au facut de cap in ea si de atunci directorul scolii a angajat o firma de paza care sa supravegheze permanent scoala. Brusc se facuse si mai frig si fara sa ne spunem nimic unu celuilalt decidem sa pornim spre scoala sa ne incalzim. Cand ajungem la intrare observam ca usa fusese deschisa fortat. Si acum ca stau si ma gandesc mai bine si poarta scolii pe unde am intrat era descuiata. Tragand-o pe Elena mai aproape de mine pasim prudenti in scoala. Era liniste totala. Aerul din interiorul scolii parea sa fi inghetat. Totul stagna si pe masura ce inaintam starea respectiva parea sa se amplifice. Ajungand la etajul 2 tacerea se rupe. Dn intuneric se auzeau niste fasaituri. Pareau a fi niste sprayuri. La sunetul tocurilor Elenei se aude o voce barbateasca venind din cealalta aripa a scolii si sunetul de spray se opreste.
"Stai aici si fi pregatitasa suni la poltie in caz ca e ceva de rau."
"Ce naiba vorbesti nu te duci singur!" imi raspunde ea hotarata
"Stai aici!" ii spun pe un ton rastit si pornesc pe coridor. Dupa ceva pasi ma trezesc in fata cu 2 baieti si o fata toti cu cagule pe fata.
"Ia uite ce a adus vantul in casa!" spune unul dintre ei pe un ton amenintator
"Oi pustulache! Nu e cam tarziu pentru tine sa hoinaresti airea?!" spune celalalt
"Sa il invatam o lectie?" il intreaba retoric primul apropiindu-se de mine amenintator ridicand un spray paralizand
"STAI!" striga fata ridicandu-si cagula. Era Iulia, o prietena de la clasa 11 A.

Episodul 3

2011-09-24T05:20:00.000-07:00

Episodul 3 Partea 1

Iulia se uita la mine speriata. Bubuitul acela semana din ce in ce mai mult cu ciocnirile dintre un ciocan si un fier. Urcand usor pe scarile pe care nici unu dintre noi nu isi mai dorea sa paseasca vreodata simteam o forta respingatoare. Peretii incepeau usor usor sa pulseze in ritmul bubuitului.
Iulia brusc se opreste langa mine si incremeneste cu ochii larg deschisi uitandu-se in gol. Speriat o iau in brate sa nu cada dar mirosul de sange si carne imi invadeaza si mie nasul si brusc imi trec niste imagini grotesti prin fata ochilor. Erau secvente din acele momente si niste secvente pe car enu le traisem. Vedeam mormane de carne si organe imprastiate prin toata camera. Peretii incepeau sa sangereze la auzul fiecarui bubuit. Strangando pe Iulia in brate simt cum ceva umed mi se impregneaza in haine si un miros si mai oribil imi infunda narile. Uitandu-ma sa vad ce a patit gasesc in locul ei niste bucati de muschi si tendoane cu franturi de oase ce ieseau din ele. Dandu-le drumu speriat cad pe jos lasand in urma un sunet adecvat unei bucati de carne ce cade pe jos si chiar in acel moment imi pierd si eu echilibrul si cad pe scari. Erau moi. SImt cum mainile mi se afund in ele si cum un lichid incepe sa iasa din ele. Ma ridic brusc si o iau la goana zbierand exasperat pe scari. Iesind pe holul de la etajul doi totul revine la normal iar Iulia statea inghemuita langa mine tremurand toata. Aproape ca ii venea sa isi smulga parul din cap. In momentul in care o iau in brate izbucneste in plans si aproape ca imi smulge hainele de pe mine.
"Ce a fost aia?!?!" plange ea
"Si tu ai vazut?" o intreb incercand sa imi mentin calmul. Abia acum imi dau seama ca bubuiturile ciocanului nu se mai aud. Macar atata lucru meritam si noi, sa fim scutiti de acel zgomot infernal dupa experienta aia.
"Ce se intampla?? Nu mai suport!" continua ea plangand
"Nu stiu..." ii raspund intristat de neputinta mea "Stiu ca e greu dar hai, trebuie sa fim puternici, trebuie sa il gasim pe Rave pana nu e prea tarziu. Ok?" continui incercand sa o calmez dupa care mai stam acolo putin timp sine ridicam amandoi un pic mai tari ca inainte.
"Hai sa plecam... Uita de Rave, nu se merita!" imi spune ea brusc
"Cum sa uitam de el? Acum suntem o echipa, avem nevoie de el cum si el are nevoie de noi."
"D-da dar uite si tu!! Uita-te la mizeria in care ne baga!! Iti convine? Ne trage clar in jos, trebuie sa il lasam!! Nu stie sa faca parte dintr-o echipa."
"Iulia, trebuie sa il luam de aici, ca si noi e om si trebuie sa nune pierdem umanitatea! O facem pentru noi, nu pentru el!" ii raspund mai aspru. Nu o condamnam pentru gandurile acelea, intr-un fel anume si eu simteam la fel dar nu era bine sa il lasam. Trebuia sa ne mentinem integritatea si sa fim cat mai umani posibil. Nu stiu de ce dar simteam ca asta era cheia supravietuirii noastre. Iulia parea sa fi renuntat sa ma convinga dar nici nu renuntase la ganduri.
"Bine... facem asta dar nu o fac ca imi doresc sa sti... O fac pentru tine..." raspunde ea uitandu-se intr-o parte. "Multumesc ca m-ai scos de pe scarile alea, probabil ca mi-as fi pierdut mintile acolo..." continua ea redirectionandu-si privirea spre mine.
Ii zambesc incurajat de cuvintele ei si ii multumesc inapoi. Intorcandu-ma cu fata in directia acelei clase blestemate simteam deja cum ma pierd. La naiba, deja intrasem...
Era o noapte obisnuita de octombrie. Abia ce trecuse de 12 noaptea si strazile erau deja pustii. Ciudat dat fiind faptul ca ne aflam intr-un oras aglomerat. Deobicei trebuia sa mai vezi cate un grupulet de dubiosi iesiti la o bere in fata blocului facand misto de tot ce apucau. Dar nu ma plangeam, imi facea bine niste liniste ca asta din cand in cand. Luna era acoperita de noridar erau cateva stele pe cer. Era destul de racoare dar era placuta vremea dupa o vara arzatoare. Greieri cantau linistiti, vantul adia usor iar persoana din fata mea racnea fara pic de rusine.
"Ce iti pasa tie de ce fac eu?!?!" tipa Elena la minenervoasa.Tocmai plecasem de la o petrecere si ii facusem o remarca mai nesimtita.
"Iarta-ma nu am vrut sa sune asa.."
"Ce iti pasa tie cu cine dansez vorbesc sau rad?! Ce naiba e Adriane cutine?! Nu suntem iubiti si chiar daca eram nu sunt legata de tine cu lanturi!!" continua ea furioasa in continuare. Mergeam impreuna acasa chit ca vroiam sau nu deoarece locuiam in acelasi bloc la etaje diferite.
"Am spus ca imi pare rau! Ce ai?!"
"Eh iti pare rau... Te credeam mai destept decat atat sa sti."
"Dar poti sa imi spui de ce naibii te-ai enervat asa?! Ce dracu e cu tine??"
"ESTI O PIZDA PROASTA! ASTA E CU MINE!" tipa ea arucandu-si geanta in mine si goneste furioasa inspre casa. Ce naiba?! De daca se crizeaza asa la mine, si limbajul ala nu o caracterizeaza. Tocmai cand ii ridic geanta de pe jos si dau sa pornesc inspre ea se aude tipatul ei speriat din bezna. Speriandu-ma de asemenea sperand ca nu s-a luat nimeni de ea dat fiind faptul ca abia trecuse de 12 noaptea fug dupa ea doar pentru a o gasiinghemuita in mijlocul strazi acoperindu-si capul cu mainile.
"Ce s-a intamplat?!?!" o intreb luand-o in brate in pozitia in care se afla. Uitandu-ma in jur nu gaseam pe nimeni. Nici caini care sa o fi atacat.
"Urletele.... Urletele alea! Nu le auzi?" spune ea innebunita de frica
"Ce urlete, nu aud nimic." ii raspund bulrvesat
"Cum nu le auzi?" continua ea indreptandu-si privirea cu ochii inlacrimati la mine "Sunt peste tot. Urla! Imi e frica!"
"Linisteste-te! Nu e nimic aici. Vezi?" ii spun incurajand-o sa se uite in jurul ei pentru a se convinge ca se temea aiurea. Uitandu-se in jur parea sa se fi linistit un pic. "Esti okay?" o intreb pentru a ma asigura
"Da... Imi pare rau..."
"Nu-i nimic, e de la oboseala si suparare... Va fi bine! Okay?"
"Da... Vreau sa ma culc un pic..."
"Hai, nu mai avem mult... Aproape ca am ajuns la scoala!"

Episodul 2

2011-09-23T01:58:00.000-07:00

Episodul 2 Partea 1

Brusc simto durerearzatoare in obraji provenita de la o forta ce ma face sa imi intorc capul.
"REVINO-TI!" striga o voce feminina cunoscuta exact dupa. "TREZESTE-TE! TE ROG REVINO-TI!" continua aceasta. Ma simt zguduit. Ma uit in jos si o vad pe Iulia teafara si nevatamata. Sangele de pe ea disparuse si gaurile la fel. Tavanul era intact si nici nu era praf in aer. Totul era bine. Incercand sa imi aflu imprejurarile descopar ca inca suntem la intrarea scolii. Ce naiba?

"Ce s-a intamplat?" o intreb eu buimac pe Iulia ca inca era in starea de panica.
"Intepenisei acolo, nu mai clipeai nu mai vorbeai nu miscai abia daca respirai si daca incercam sa te misc nici macar nu clinteai. Ai stat asa cateva minute dupa care ai inceput sa tipi si m-am speriat apoi am incercat sa te trezesc..." imi raspunde ea pe nerasuflate "nu mai face asta.... te rog..." continua ea cu ochii inlacrimati.
"Iarta-ma" era singurul lucru pe care l-am putut spune si am pornit la drum automat. Imi era sila de faptul ca am picat in disperare. Incidentul se putea repeta si nu ar fi fost nimeni acolo sa ma opreasca. Iulia mergea tacuta in spatele meu uitandu-se la la usile claselor inchise. Nu trecuse nimeni pe aici asta e sigur iar daca Rave ar fi dorit sa ia o banca sigur erau luminile aprinse sau cel putin usile deschise. In ciuda faptului ca afara era noapte puteam vedea destul de clar calea. Nu era innorat cum vezi in filmele de groaza, ba chiar era o noapte splendita cu un cer instelat cum nu l-am mai vazut niciodata si luna mare pe cer luminand puternic, zici ca era zi. Ma enerva, de ce nuputea fi innorat, de ce nici o seara calm cand inca aveam speranta de a muri de batranete nu era asa de frumoasa, zici ca imi facea in ciuda. Sau poate ca asta era ultima mea seara viu, daca tocmai pe Iulia care merge in spatele meu o vor apuca... Nu! Nu trebuie sa gandesc asa! Tocmai asta s-a intamplat in trecut si acum uite! Tot ce se auzea in jurul nostru era sunetul pasilor nostri pe coridor, imi placea sunetul, ma calma, zici ca era singurul lucru normal din lumea asta, sa iti auzi ritmat aproape ca un ceas sunetul pasilor. Si Iulia parea destul de calma in spatele meu, nu mai statea coocsata cu bratele incrucisate, luase o pozitie mai demna acum si parea increzatoare in viitorul nostru, in ciuda faptului ca frica inca i se mai citea pe fata era usor observabil faptul ca ea era mai bine acum. Ii schitez un zambet fortat pentru a o incuraja iar ea imi raspunde in aceeasi maniera.
"Stai un pic!" spunea ea brusc oprindu-se langa o usa. "Aici e clasa mea! Mi-am amintit ca diriga confiscase o lanterna de la un coleg si a bagat-o in dulap. Am putea sa spargem dulapul si sa luam lanterna." continua ea entuziasmata de ideea ei.
"Buna idee" o incurajez eu navazand rostul lanternei dat fiind faptul ca puteam pur si simplu sa aprindem lumina din scoala si chiar daca nu mergea era destul de luminos de afara. "Hai sa intram."
Clasa era pustie si totusi parca simteai ochii elevilor ce puteau sa fie acolo cum te atinteau, era o prezenta ciudata in clasa si probabil ca aceea era tocmai dorinta Iuliei de a fi gasit clasa plina. Nu o condamn, si eu mi-as fi dorit sa mai vad oameni, senzatia nu era chiar deranjanta dar nici placuta. Trecand peste asta incercam sa deschidem dulapul insa fara rost, era destul de solid.
"Sa incercam sertarele de la catedra" propune Iulia fugind direct acolo. Si acestea erau inchise. Cuprins de o furie subita o dau pe Iulia la o parte si incep sa dau cu sutul in sertare pana se sparg. Nu e nevoie sa spun cat de rau ma durea piciorul dupa asta dar macar am deschis sertarele si am luat cheia de la dulap si automat si lanterna. Inainte de a iesi din clasa incerc lumina din curiozitate. Nu mergea, probabil ca taiasera curentul in tot cartierul. Acum ne miscam mai eficient datorita caii luminate de Iulia ce parea foarte multumita de ea. Chiar zambea un pic si asta ma facea si pe mine sa ma simt mai bine. Ce poate face putina lumina din om. In ciuda faptului ca cerul noptii nu mai parea asa extraordinar acum ma simteam mai bine.
"Ai avut o idee buna" o laud inca o data pe Iulia dar de data asta o fac din inima. Ea imi raspunde cu un zambet si isi muta privirea inapoi la drum. Cand ajungem in dreptul scarilor deodata incep sa se auda niste pocnituri reci, sinistre, simteam amandoi cum un fior rece ni se urca pe sirea spinarii si deodata iar ne apuca pe amandoi durerea de stomac si senzatiile de voma. Batea ritmat, fara incetare, si mereu parca din ce in ce mai tare. PArca vroiam sa ma intorc, instinctiv am apucato pe Iulia de brat si am traso un pic inapoi dar aceasta nu reactioneaza in vreun mod special in schimb continua drumul dar mai ezitanta ca inainte. Pe masura ce urcam scarile pocniturile deveneau din ca in ce mai reci si mai zgomotoase. Cand ajungem la etajul 1 pocniturile se opresc iar inimile noastre se mai linistesc un pic. Pasind mai tematori inainteam pe holul etajului 1 a carui clase erau toate deschise.
"Ai grija" o atentionez instinctiv pe Iulia. Nu puteam risca sa mai pierd pe cineva. Verificand fiecare clasa pocniturile iar isi fac prezenta dar sunt inrerupte de un zgomot mult mai puternic si asurzitor urmat de un cutremur ce ne darama si pe mine si pe Iulia alaturi de cateva tablouri de pe pereti.
"Ce a fost asta?" intreaba ea incercand sa se ridice far aa se taia in cioburi
"Nu stiu..." ii raspund ridicandu-ma in aceasi maniera si verific imediat clasa din fata noastra pentru a ma asigura ca suntem totusi singuri. Era clasa mea si a Elenei... Doamne cat de rau imi pare, de ce... de ce s-a intamplat asta? Inclestandu-mi pumnii si maxilarul pentru a imi stapani lacrimile simt o atingere usoara pe umar. Era Iulia care ma ia in brate. Stia ca sufar, probabil stia si de mine si Elena? Nu avea cum, nu spusesem nimanui insa ea ma imbratisa de parca ar fi fost si durerea ei. Trupul acela mic ce imi ajungea pana la barbie avea o putere asa de miraculoasa, simteam cum nebunia din inima isi gasea o ordine iar nebunia din ea deveni mai ritmata.
"Nu te mai gandi..." imi sopteste ea ridicandu-se pe varfuri cu ochii inchisi. Cuprins de emotii ii inchd si eu chiar inainte ca buzele ei sa le intalneasca pe ale mele. Niciodata nu am mai simtit buze mai moi ca acelea, simteam cum prin ele lasa in mine o parte din sufletul ei. Totul era asa de lipede acum, din impulsul momentului o strang in brate si ma afund in sarut. Deschizandu-mi ochii ea nu mai era acolo. Ma astepta calma langa calorifer jucandu-se cu degetul intr-o ruptura din blugi formata la cazatura, probabil ca se agatase de ceva. Deodata simt cum ma strange inima si imi mut privirea la cioburile de pe podea.
"Esti okay?" ma intreaba ea ingrijorata
"Da... Sa mergem" ii raspund eu dezamagit de mine inca o data pentru faptul ca iar am cazut prada unei iluzii.
"Ce s-a intamplat?"
"Nu stiu, probabil ca a fost un cutremur dar sunetul ala parca era de explozie... Dar nu stiu ce putea exploda in halul asta..." ii raspund promt.
"Si pocniturile?"
"Sincer imi e teama sa aflu..." ii raspund cu o tragere de inima. Atunci conversatia noastra s-a oprit fiind inlocuita de sunetele acea infernale. Mai ramasese un singur etaj si stiam exact de unde provineau pocniturile. De ce tocmai de acolo... Rave, ce e in mintea ta? De ce te intorci acolo? Imi e teama ca se va ajunge la cee mai rau dar trebuia sa facem ceea ce era necesar, indiferent de cat de mult uram asta. Pentru prima oaraIulia imi semnalizeaza sa ne intoarcem. Mai bine o ascultam...

Episodul 1

2011-09-22T01:55:00.000-07:00

Episodul 1 Partea I

Totul era inutil! Nici una dintre incercarile noastre de a scapa din scoala nu aducea rezultate. Tot ce reuseam era sa ne extenuam mai mult. Toate incercarile lui Rave de a escalada garudul se sfarsea cu o cazatura. Era mult prea inalt iar peretii erau facuti din beton neted. Nu aveai de ce sa te agati, trebuia sa incerci sa faci niste pasi pe el si apoi sa te agati de margine dar acest lucru era imposibil pentru noi. Doamne! Ce se intampla?! De ce toata lumea asta imputita a a devenit in halul asta?! De ce ni se intampla noua asta? Si poate ca eram un caz fericit noi. Poate ca trebuia sa ne bucuram. Poate ca nu ar fi trebuit niciodata sa plecam de acolo...

Rave statea lungit cu pletele fleasca de transpiratie imprastiate pe asfaltul murdar. Avea o expresie total resemnata si nu ii mai pasa de nimic. El era ca un om mort deja. Nici eu nu eram prea departe de el. De la scena cu Elena si Daniel nici unu dintre noi nu a mai dormit. Eram total extenuati si flamanzi. Mancarea de la magazinul scolii nu mai avea nici un efect asupra noastra, era numai rahat la buticul ala nenorocit! Mancare proasta fara mic de proteine sau vitamine. Simt ca mi-am irosit cativa ani din viata in trei zile in locul asta. Nimeni nu venise in astea 3 zile dupa noi. Nimeni nu venise pe la scoala. Chit ca eram in mijlocul saptamanii nici o fiinta umana nu indraznea sa calce pe aici.Probabil ca nici o fiinta umana nu mai calca din tot ceea ce stiu eu. Si totusi sper sa ma insel. Sunt foarte foarte obosit si nu mai pot rationa. Ma dor toate organale interne si simt ca o sa explodez. Imi vine sa ma innec cu sucul gastric si vreau sa plang. Numai ca nu pot. Si asa lucrurile sunt tensionate, daca as face asta acum as distruge orice ramasita de moral din toata lumea. Nu e bine sa ne pierdem moralul, lucruri rele se intampla atunci. Frica este cel mai rau inamic al nostru, creierul nostru si lipsa ratiunii, dar cum ne putem baza pe mintea noastra cand ea este infectia? Ea este cea ce ne da inapoi si ne face viata un chin. Iulia este cea mai castigata dintre noi daca e sa o luam asa. Ea a fost singura care a reusit sa atipeasca un pic de la acel incident. Tolanit pe asfalt la o distanta considerabila de Rave incerc sa o caut pe Iulia fara a depune prea mult efort dar nu o gasesc. Fortandu-ma sa imi ridic privirea o vad stand inghemuita langa gard tinandu-si genunchii in brate. Expresia ei era la fel ca a noastra: satula, obosita, pe punctul de a ceda nervos. Era esential sa nu ne lasam sa facem asta, nu vrem istoria sa se repete. Trebuia sa stam uniti si sa ne oferim suport moral indiferent de starea noasta mentala. Trebuie sa... dorm... Nu cred... ca... ar strica sa... inchid ochii... doar pentru o... secunda....
"TREZESTE-TE!!" o auda pe Iulia zbierand disperata la mine "Te rog trezeste-te!" Continua ea mai calma vazand ca am inceput sa ma misc.
"Ce-Ce e?!" ma balbai eu. "Abia am inchis ochii nu trebuie sa disperi!" continui eu un pic nervos
"Abia ai inchis ochi!? Incerc sa te trezesc de 15 minute si inainte de asta ai dormit o ora intreaga!" imi spune ea cu ochii inlacrimati
"CUM?! Imposibil tocmai ii inchisesem sunt sigur de asta! Ce naiba?! Eram constient!"
"Vorbesc serios! Uite!" imi raspunde ea aratandu-mi ceasul
4:23. Avea dreptate. Doamne, sunt mai obosit decat credeam
"Ce s-a intamplat? De ce esti asa speriata?" o intreb revenind la starea mea cat de cat calma sau cel putin incercam sa par calm pentru a nu o agita si mai tare pe Iulia
"Rave... Aplecat in scoala sa aduca o banca pentru a scapa din locul asta si..." ia o pauza pentru a trage niste aer in piept "Nu s-a mai intors de jumatate de ora!"
"Sunt sigur ca e bine. Se va intoarce..." ii spun punandu-i mana pe umar incercand sa o calmez
"Nu! Trebuie sa mergem dupa el! Trebuie sa il gasim! Trebuie sa stam impreuna... nu vreau sa..." si se opreste brusc mutandu-si privirea la pamant. "sti tu..."
Avea dreptate trebuie sa mergem dupa el... Doamne cat de mult imi urasc viata in momentul asta. Adunandu-mi toate fortele ma ridic de jos si ma straduiesc sa nu cad. Picioarele imi erau total amortite si stomacul ma durea ingrozitor. Cu Iulia inclestata de bratul meu drept ne indreptam spre scoala cu pasi greoi si retinuti de o teama primara ce am dezvolat-o pentru ala. Era un efort extraordinar numai faptul sa stau in picioare asa camersul nostru era foarte clatinat. Pentru un motiv anume ne simteam amandoi beti de somn cu orice speranta la viata distrusa. NU! Nu trebuie sa gandesc asa. Nu trebuie sa ma las prada disperari. Mutandu-mi gandurile in alta parte ma uit la Iulia care isi tinea ochii atantiti spre scoala. Uitandu-ma in directia in care se uita si ea brusc simt cum imi vine tot continutul stomacului pe gat si intorcandu-ma cu spatele la ea ma aplec si incep sa vomit spontan de cateva ori pana tot ce mai aveam era saliva si suc gastric in stomac. Iulia se uita la mine lipsita de scarba, ma intelegea si probabil ca in timpul in care am dormit fcuse si ea la fel. Nespunandu-mi nimic astepta sa imi revin apoi ma apuca din nou de brat si pormin din nou spre scoala. Ajungand la intrare amandoi inghetam si ne aruncam unu celuilalt o privire pentru a ne incuraja sa facem acest pas. Dand din cap intram in scoala si brusc intepenim. O senzatie stranie de greutate imi apasa tamplela si umerii. Simteam neovia de a sta in fund si a nu mai face nimic dar ma tras de Iulia imi revin si pormin prin liceul abandonat.
Era intuneric bezna inauntru si un aer inchis facea toata expreienta mai neplacuta. Toate usile claselor eram inchise si singurul lucru ce se auzea era sunetul pasilor nostrii. In fata noastra intunericul facea coridorul sa para infinit. Mergand obositi nu observam praful ce era in aer. Iulia imi da drumu la mana brusc si face cativa pasi in fata mea si continua sa mearga singura. Oare ce vazuse? deodata simt cum imi cade niste praf in cap din tavan iar in urmatoarea secunda aud ceva trosnind si brusc inainte de a apuca sa reactionez ceea ce m-am temut in acel moment s-a intamplat. Tavanul se surupa si cade tot sub forma unor bucati masive de beton si fier pe Iulia. Innebunit dedisperare fug inspre ea si apuc dintr-un instinct animalic pietrele si fiarele din mormanul ce o acopereau si le arunc pe unde pot doar pentru a gasi sub ele un cadavru plin de fiare infipte in el sin care curgeau siroiuri de sange. Intorcand-o cu fata ii sterg cu mainile tremurand sangele de pe fata si parul ei blond sperand totusi ca va misca insa vaand ca totul e inutil simt cum toate organele mele interne pleznesc iar inima incepe sa fie impunsa de caoste si o strang puternic la piept pana ce simteam cum mainile mi se afundau in gaurile din ea las un tipat puternic de disperare sa imi paraseasca plamanii perfeorati de durere! Totul se termina aici! TOTUL E INUTIL!

Defapt

2010-08-02T23:43:00.000-07:00

Episodul 19
Defapt

Mangaierea ei imi aduce doua lucruri: Liniste si vina.
Abia o lasasem pe Livia acasa si am pornit intr-o plimbare oarba prin oras. Ma invitase sa raman la ea dar m-am simtit nevoit sa o refuz, probabil ca facusem o porcarie dar asta mi-a dictat sufletul. Este ceva ce nu ma lasa sa avansez in relatia mea cu ea. Imi place si ma place, ne intelegem de minune si ne iubim, cred. Sunt fericit de alaturi de ea, este o fata fparte grijulie si calda, este loiala si inteligenta, stie sa iubeasca si sa iti fie si amica. Este frumoasa, extraordinara, este prea frumoasa sa fie adevarata. Ea este tot ce mi-am dorit de la viata. Ea imi poate acoperi oricand gaura din suflet, si totusi este o porcarie situatia in care ma aflu. Ma simt fericit, dar fustrat. Cand nu ii sunt alaturi gandul la ea imi aduce pe langa fericire si un sentiment de nevrozitate, de suparare ce nu ma lasa sa fac acei pasi pentru a ne continua drumul in viata. Oare nu o iubesc indeajuns, nu imi place de ea? Ma simt bolnav si greoi, incatusat de propria minte. Ma simt atat de mort pe dinauntru insa ceva inca mai traieste in mine. Elise, ma ierti?
Era 23:20 iar strazile orasului erau inca aglomerate, ma simteam iritat de zgomotul sau reprezenta perna pe care cadeam. Nici eu nu mai stiam de capul meu, unde ma duceam sau ce vroiam sa fac... Pana si strazile pareau sa ma deteste, totul parea, dar sincer sa fiu o si merit. Nu exista om mai nenorocit ca mine, nu exista nimic mai rau si mai sadic. As fi dorit totusi sa fiu intr-un loc pustiu, probabil ca as fi murit in pace, zambind. As fi intalnit-o si pe Elise, as fi tinut-o din nou de mana. Probabil ca mi-ar fi facut capul calendar si ca mi-ar fi aplicat cea mai crunta bataie pe care as fi primit-o vreodata pentru ce am facut, dar ce rost are sa ma gandesc la toate astea tinand cont ca Livia imi este alaturi? Atingerea ei este mai fina ca a ei... Ea ma iubea asa cum imi doream si mi se daruia in modul in care o vroiam, Elise nu ar fi facut asta! Ea se daruise altcuiva! Ma tradase! M-A ABANDONAT! M-a lasat singur, a fugit intr-o lume in care sa nu o mai pot vedea! Oare chiar asa de mult ma ura? De ce sa imi faci asta Elise? De ce sa mori asa? De ce sa ma torturezi asa? Oare nu ziceai tu ca vom fi mereu prieteni? Mereu impreuna? Oare nu au fost sentimentele noastre destul de puternice? Si daca nu ar fi fost destul de puternice? De ce mai sunt asa acum? De ce inca ma mai gandesc la tine? Nu ai pic de mila pentru existenta mea patetica? DE CE? GAAAH!! Totul e o porcarie Elise... Totul... Si cateodata am impresia ca pana si tu esti o porcarie... Eu sunt o porcarie... Existenta mea va lasa in urma mai multa durere si disperare, exact cum ai facut si tu Elise! Vezi Elise? Pana la urma sunt la fel ca tine... Doamne, sunt bolnav! Saraca Livia... Imi e mila de ea, nu ar trebui sa fie cu mine, e prea buna si totusi nu destul de buna, sunt un ignorant! Degeaba incerc sa imi gasesc o solutie mai buna pentru a trai, eu voi fi mereu intemnitat in mine, in trecut, in ea... Iarta-ma Livia, dar nu cred ca relatia noastra va merge, Defapt, sunt sigur de asta... Defapt.... As vrea sa ne despartim....

Cantec de primavara trista

2010-03-07T01:55:00.000-08:00

Episodul 3
Cantec de primavara trista

Inca imi suna in urechi cantecul ei trist, era o fata vesela si nazdravana, frumoasa pe dinafara dar putreda pe dinauntru. Vocea ei era asa linistitoare, asa trista asa frumoasa, nici mama nu imi canta sa de frumos. Atunci mi se parea ceva asa de linistitoare, imi facea placere sa o aud.... Acum imi pare rau ca o auzeam, imi pare rau ca nu o opream deoarece de fiecare data cand ea inflorea in mine, ea putrezea. Mereu canta acest cantec cand ploua afara sau viscolea si noi stateam ascunsi intr-o scara de bloc sau intr-un loc adapostit, mereu canta acest cantec cand era singura, mereu canta acest cantec cand fugea de acasa, mereu canta acest cantec cand ne plictisea mereu canta acest cantec cand era trista... Mereu canta acest cantec iar eu nu imi dadeam seama, mereu canta si eu zambeam... Mereu suferea iar eu ma bucuram. Ma bantuie inganatul ei trist.... mirosul ei.... atingerea ei.... chipul ei trist... inca nu imi vine a crede cat de ignorant eram, om patetic in vierme scarbos, eu eram infectia ei. Oare de cate ori nu mi-a cerut ajutorul iar eu nu i l-am oferit. Doamne ai putea sa o faci sa ma ierte? Macar acum, sa ii aud vocea ei spunandu-mi "nu-i nimic, nu stiai, te iert" chiar daca ea nu a fost suparata niciodata pe mine, chiar daca ea ma intelegea, te rog ... pentru a ma ierta eu, vreau sa aud aceste cuvinte. Pana si acum, in aceste momente, tot ca un egoist traiesc... Incercand sa imi misc mainile pentru a-mi cauta pachetul de tigari am inceput sa ingan acel cantec.

Atunci a fost prima data cand i-am auzit cantecul... probabil cand si am cunoscut-o intradevar. Niciodata nu mi-au mers dorintele cum trebuie, niciodata nu am fost fericit in urma unei dorinte indeplinite, dorintele mele aveam mereu tendinta de a se intoarce impotriva mea, asa s-a intamplat si in acea seara, cand chinul parea sa se sfarseasca, totul avea defapt sa inceapa, pasul meu inainte a fost defapt o groapa. Pentru mine o cazatura pentru broaste libertate pentru mine pedeapsa pentru ele motiv de bucurie. Oare de ce era asa intoarsa impotriva mea soarta? Am ramas blocat vazand toate acele broaste zburdand libere in jurul meu.... Am tresarit un pic sarind dupa una sa o prind dar am ratat intentionat deoarece in ultima secunda mi se facuse scarba de ele. Florin si George au inceput sa alerge dupa ele din nou dar de data asta injurandu-ma pasional. Ma uram, in timp ce alergam dupa ele cred ca imi dadura o lacrima sau doua, nu imi dadeam seama, eram mult prea suparat pe propria-mi existenta. Amalia alerga si ea dupa broaste, dar ea nu ma injura, nici macar nu parea suparata, dar alerga dupa ele plina de viata, foarte serioasa, urmarind-o cum dispare in niste tufisuri de pe marginea strazii, hipnotizat de imagginea ei nu observ pumnul ce ma fulgera aruncandu-ma la pamant aproape instant. Nu m-a durut, dar imi simteam fata arzand in locul lovit, apoi am primit un sut in zona ficatului, durere a carui putere am resimtit-o din plin, un gemet infundat a iesit din gatul meu si aproape ca mi-au iesit si ochii. Simteam o durere chinuitoare si imi venea sa vomit, chircindu-ma de durere nu am mai primit dect cateva injuraturi apoi cei doi au disparut urmariti de furia Amaliei. Nu a durut mult pana ce ea s-a intors la mine fara a ii prinde. Durerea aproape imi trecuse dar am ramas in aceeasi pozitie uitandu-ma in gol. Imi era prea rusine si ma simteam prea secat pentru a ii mai vorbi. Ea se aseaza pe genunchi langa mine si imi trage capul in poala ei. A dorit sa imi intoarca capul inspre ea sa imi vada fata dar eu am rezistant intorcandu-mi intr-o parte holbandu-ma la un copac de pe marginea strazii, atunci ea a incetat sa mai insiste si a stat asa cu mine punandu-mi mana pe umar. Atunci a fost prima data cand i-am auzit cantecul, cantecul ce m-a fermecat si mi-a alinat durerea, probabil ca pe ea o durea mai rau ca pe mine. Oare s-o invinovatii pentru ce mi s-a intamplat? Oare ii era doar mila? Sau se juca cu mine? Nu imi dadeam seama, dar un lucru stiam... Imi placea vocea ei, doram mangaierea ei, adoram aerul din jurul meu si racoarea de afara, imi venea sa plang de fericire, nimeni nu imi mai acordase atata grija pana acum, nici macar parintii mei, dar nu ma puteam asteptam la asa ceva de la ei, nici macar nu erau parintii mei adevarati, nu aveau nici o obligatie sa fie draguti cu mine, au facut mai mult decat trebuia deja. Pentru un motiv anume stand in poalele ei ascultandu-i cantecul m-am simtit foarte relaxat, o amintire ciudata, intetosata, insitita de un sentiment de acasa imi aparuse in minte, nu imi dadeam seama unde eram sau cu cine eram in ea, erau niste locuri si persoane uitate, dar eram fericit atunci, era soare, frumos afara un pic racoare si vedeam niste blocuri, probabil ca era o primavara devreme pe la ora 4 prbabil, soarele aproape apunea, cerul era senin si aerul inmiresmat. Dar cand o adiere usoara, dulce imi bate in fata ma trezesc la realitate. Era dimineata iar ea inca statea cu mine, eram pe o banca tot cu capul pe picioarele ei, nu stiu cat timp trecuse, dar ei mei sigur ma asteptau furiosi, si am ratat mersul la scoala. Deschizandu-mi ochii pentru o clipa ii vad forma capului si o data cu caderea pletelor sale peste fata mea sunt orbit de soarele puternic ce de afla deasupra ei. Aerul in ace moment era foarte diferit fata de cel de aseara. Aveam un mis sentiment de deja vu, imi placea intr-o oarecare masura, dar gandul la urmarile actiunilor mele de aseara si a faptului ca ai mei au aflat ma privau de acea bucurie. Inca o data incerc sa imi deschid ochii si acum o vad pe Amalia.
"Neata" imi spune ea zambind, eram prea bezmetic pentru a ii raspunde, tot ce faceam era sa stau si sa ma uit la ea si ea la mine. Ma simteam foarte surprins vazand-o pe ea standu-mi alaturi in acea dimineata, ma simteam bine, "Mi-au amortit picioarele" imi spune ea cu o voce calma
"Imi pare rau!" ii raspund ridicandu-ma de pe picioarele ei ramanand tacut langa ea.
"Ti-a placut?" ma intreaba ea cu scopul de a ma tachina
"C-ce?" ma balai eu rosindu-ma in obraji
"Ai dormit bine..." continua ea incepand sa isi legene picioarele.
"D-da..." ii raspund cu ezitare
"Salivezi in somn" declara ea zambind
"Aaah iarta-ma!!!" ma panic eu murind de rusine
"Hahaha... nu-i nimic! Si asa, minteam!" recunoaste ea razand cu gura pana la urechi, era draguta in timp ce radea. Stiam ca nu trebuia sa o fac. dar ma simteam prost.
"Cat e ceasul?"
"Sapte" imi raspunde ea. Eu nu mai continui cu nimic, ramandand tacut meditand asupra situatiei, imi era teama de ce facusem si de ce va urma, nu mai facusem asa ceva niciodata, nu mai fugisem niciodata asa de acasa si nu chiulisem niciodata de la scoala. Mi-am incalcat promisiunea de a nu ii supara niciodata pe ai mei, ma simteam slab, vinovat, imi era teama... "Unde vrei sa mergem?" ma intreaba ea dandu-se jos de pe banca intrerupandu-mi meditatie, probabil ca stia la ce ma gandeam in acel moment. Mirosea a primavara.

Vanatoarea de broaste

2010-02-27T06:12:00.000-08:00

Episodul 2
Vanatoarea de broaste

Acea seara putea a vinovatie, eram intr-o alta lume, intr-un alt corp sau alta minte deoarece eu nu as fi putut face asa ceva niciodata, nu as fi incalcat cuvantul alor mei si in nici un caz nu as fi sarit de la etaj bazandu-ma pe mainile mele fragile si o craca subtire. Dar oarecum imi placea acea atmosfera, m simteam mai puternic ca deobicei, acea lume intunecata ma facea mai puternic, deasupra celolalti. Dupa ce m sarit gardul gradinii am pornit in graba la locul de intalnire pentru a o gasi alaturi de George si Florin, doi colegi de clasa ce imi erau cam indiferenti.
"Ai intarziat!" se vaita Amalia.
"M-a tinut in loc pamantul" ii raspund eu neputand sa ma uit in ochii sai
"Ce naibii?" intreaba ea confuza
"Iarta-ma" ii raspund eu
"Stai ma linistit" ma asigura ea zambindu-mi
"Mai repede! Imediat se face dimineata!" striga Florin la noi.
"Haide!" ma incurajeaza Amalia luandu-mi mana. Niciodata nu am stiut ca mana unei fete poate fi asa de fina, ca atingerea ei poate fo asa linistitoare. Hipnotizat de moment incep sa alerg cu ea fara a ma gandi prea mult la situatie sau la lumea din jur. Putea sa ma trazneasca si un fulger sau sa dea masina peste mine. Nu mi-ar fi pasat prea mult in acel moment, pana si mirosul samponului ei ma imbata. Imi placea cum parul ei lung se izbea de mine in timp ce incercam sa tin pasul cu ea. Daca stau bine si ma gandesc, de unde aveam atatia hormoni in mine la varsta aceea? Cand altii stateau si se jucau in nisip eu eram ocupat indragostindu-ma! Ce porcarie, dar asta e... Ceva inevitabil daca stau bine si ma gandesc.
Nu imi pot descrie dezamagirea resimtita in momentul in care am ajuns la lac si mi-a dat drumul la mana, nu imi pasa de cei doi ce chicoteau in spatele nostru facand misto de mine, inima imi batea prea tare pentru ei. Pacat insa ca nu stiam ce inseamna dragoste pe vremea aia, si nici termenul de "a flirta", dar ce sa ii ceri unui copil de 13 ani?
Afara era foarte frumos, un pic racoare dar nu prea rece, destul incat sa iti aduca un zambet pe fata si sa te faca sa te simti in paradis, acea racoare dulce pe care o simti cand inima iti este calma, atunci cand ai acel sentiment ciudat de acasa sau de nostalgie. Nu stiu exact daca asa era atunci sau asa mi se pare mie ca era in amintirile mele. Dar stiu ca era o atmosfera ciudat de calma, probabil ca era si de la sunetul ce il facea lacul cu ajutorul adierii vantului. Era atat de frumos afara... Si pe cat de frumos era acum mi se pare pe atat de scarbos. Doamne, cat pot ura vremea frumoasa si cerul senin.
"Hai mai repede sa prindem broastele alea!" comanda George din senin
"Taci ma din gura... Sti tu ce-s alea broaste?" ii raspunde Florin iritat de aerul de lider ce si-l dadea amicul sau.
"Da! Am vazut-o pe ma-ta!"
"Da, ca ma-ta e mai urata!"
"Pana nu speriati toate broastele nu va lasati?" ii intrerupe Amalia cautand prin tufisuri creaturile mici verzi si scarboase. Intr-adevar locul era impanzit cu broaste, tot acel cor de rasete ce brusc imi rasuna in urechi la auzul cuvantului "broasca" ma inspaimanta deja, pentru mine toate acele rasete sinistre. Ma speriau dar trebuia sa ma prefac curajos, sa tac din gura si sa ma prefac ca nu gasesc nici una, si in caz ca le gaseam sa le speri sa nu fiu nevoit sa le ating. Doamne, din totdeauna am fost un las si niciodata nu a fost acolo cineva sa observe asta. Daca tot veni vorba... Oare ma cunoaste cineva? Stie cineva cine sunt? Dar mai buna este intrebarea: daca eu nu stiu cine sunt de ce ar sti altcineva? Tot ce stiu despre mine este ca am fost un nenorocit din totdeauna. Adevarul este ca nu am dreptul sa ma vait ca nu a reusit nimeni sa ma cunoasca cu adevarat tot acest timp tinand cont ca pe toti i-am inselat cu sange rece. Dar nu am facut-o niciodata cu intentie. Nu am vrut niciodata sa ii ranesc, ba chiar am vrut sa ii protejez de mine deoarece i-as fi distrus cu firea mea. Nu am mintit pe nimeni din rautate, tot ce am vrut era ca toata lumea sa fie fericita, tot ce am vrut era sa ma iubeasca cum ii iubeam eu, si nu doar o persoana sau noua... ci intreaga lume. In orice caz, pe atunci esuam teribil in a face asta deoarece batjocora nu este o forma de afectiune, si nici a da totul peste cap cum obisnuiam sa o fac eu.
"Ai gasit ba ceva?" ma intreaba amenintator Florin, eu ma prefac ca nu il aud si imi continui cautarea. "Zi fa! Ai prins vreo broasca?"
"N-Nu" ii raspund apsent fara a ma intoarce spre el.
"Inutil! Eu am prins 3 pana acum, George si Amalia cate 2 de caciula" se lauda porcul.
"Lasa-l in pace si cauta!" sare ea in ajutorul meu.
"Ce tot aperi femeia asta? Adineauri l-am vazut speriind o broasca ca ii era prea frica sa o atinga!"
"Si care e problema ta?" ii sare Amalia in cap "Tu cauta acolo si compensez eu pentru el!"
Florin era tentat sa ii raspunda cu o insulta dar renunta la gand pentru a nu intra in termeni rai cu Amalia. Ea nu era o fata ca oricare alta, era innebunita dupa sporturi si bataie, era aproape un baiat: practica fotbalul si karate presupun, nu mai tin minte cum ii spunea ea stilului insa pentru mine toate artele martiale era la fel, plus ca avea o reputatie destul de proasta pentru nazdravaniile sale unele fiind nevinovate altele destul de periculoase, ea era teroarea cartierului, nu inteleg cu scapa mereu de pedepse sau alte sanctiuni de genul, probabil ca parintilor ei nu le pasa de ea, sau poate ca se certau atat de rau incat nu aveau timp si de ea, nu stiu ce putea fi dar un lucru era sigur: nu era treaba mea! Macar atat stiam eu sa fac bun: sa nu ma amenstec in problemele altora. Si totodata probabil ca era un defect major. Regret multe lucruri din copilaria mea, si un lucru regretat este ca nu m-am bagat in momentul in care trebuia sa ii fiu alaturi. Am mers pe premiza ca problemele ei familiale sunt ale ei si nu are nimeni dreptul de a se amesteca in ele fara voia ei. Prost lucru, ea se comporta super cu mine iar eu nici macar un multumesc nu i-am returnat. Ingrad mai sunt, un nenorocit.
Vanatoarea de broaste a continuat cu mici ciondaneli intre Florin si George ce se intreceau din zor la prinsul broastelor, si din cand in cand intre ei si mine pe motivul ca eram inutil in aceasta vanatoare dar Amalia mereu imi lua apararea. Mi-as fi dorit sa nu o faca deoarece ma facea sa ma simt patetic si neajutorat. Nu conta ca ea nu avea inamici datorita reputatiei era o fata si oarecum ma simteam slab in fata lor vazandu-i mai speriati de ea decat de puterile mele de a ma apara. Dar pe cine incercam sa potolesc, nu aveam nici o putere de a ma apara, tot ce faceam era sa ma prefac ca nu ii aud si sa continui sa caut cai verzi pe pereti. Era groaznica acea seara, nu inteleg de ce acceptasem sa merg la acea distractie nenorocita, niciodata nu ma simtisem asa umilit, asa trist sau plin de ura ca atunci. Nici macar cand imi faceau ai mei capul tandari nu ma simteam asa de prost ca atunci. Totusi, gandindu-ma la acel incident ma simt oarecum nostalgic, daca stiam ce intorsaturi va avea restul vietii mele mai bine ramaneam in acel moment.
"Hai ca se crapa de zori imediat." spune George deodata stergandu-si fruntea cu o mana plina de noroi.
"Cat e ceasul?" intreaba Amalia uitandu-se prin tufisuri.
"Aproape patru"
"De cand ai invatat ma tu sa citesti ceasul?" intreaba Florin plin de rautate
"De cand imi da ma-ta cursuri in particular!" raspunde mandru George
"Ei pe dracu, de parca ai si cu ce!" i-o intoarce Florin nu prea mult afectat de insulta lui George. Nu inteleg cum de se injurau atat si se bateau ca prostii reusind totusi sa ramana prieteni. Defapt nu asta nu intelegeam, nu intelegeam termenul de prieten, mi se parea o aberatie. Dar, doamne, cat tanjeam dupa acea aberatie si probabil tocmai din acel motiv mi se parea o aberatie, pentru ca nu reuseam sa imi gasesc un prieten , uram termenul de prieten sau prietenie si oarecum ii detestam si pe cei ce faceau un gest de prietenie fata de mine deoarece stiam ca este un simplu interes la mijloc si niciodata intentie pur lipsita de egoism. Eram si sunt un ciodat, nici eu nu inteleg cum poti ura ceva ce iubesti atat de mult. Sa mori pentru lucrul ce l-ai distruge. Nu stiu de ce dar imi vine sa zambesc cand ma gandesc la cat de patetic sunt pana si mie imi vine sa rad...
"Hai sa mergem..." ii intrerupe Amalia abandonand vanatoarea. In acea seara scorul final a fost acesta: George 6 broaste Amalia: 6 broaste Florin: 5 broaste Eu: amintirea acestei seri. Florin era foarte furios ca era penultimul, mereu se batea in piept ca va aduna cele mai multe broaste si acum aflandu-si mandria calcata in picioare bombanea si injura printre dinti asteptand ocazia de a se descarca pe ceva, iar eu m-am ales cu pedeapsa de a cara toate broastele intr-o cutie pana acasa. Desigur tineam acea cutie cu cea mai mare scarba si pe masura ce petreceam mai mult timp cu cutia oracaitoare si nelinistita in mana pe atat mi se facea mai sila. Amalia, George si Florin mergeau in fata mea discutand despre ce vor sa faca cu broastele, tinand cont ca participa si ea la actiune nu cred ca era ceva de bine, dar nu imi pasa prea tare, tot ce vroiam era sa scap mai repede de acea cutie nenorocita si scarboasa. Probabil ca ar fi fost mai bine sa nu imi fi dorit niciodata asta, ceea ce s-a intamplat in momentul urmator a fost ori o binecuvantare, ori un blestem, deoarece doar o secanda mi-a laut sa dau peste o piatra care sa ma impiedice si automat sa scap cutia eliberand broastele. Cred ca aceea a fost cea mai lunga cazatura a mea, fiecare fractiune de secunda a durat o ora in care inima imi batea ca o distrusa.
Buna ar fi o tigare.....

Punct

2010-02-23T06:49:00.000-08:00

Episodul 18
Punct

"Iti mai aduci aminte de acum trei ani?" ma intreaba cu un ton amenintator Livia dar nu stiam despre ce vorbea, acum trei ani nici macar nu o cunosteam, ce i-as fi putut face sa ma urasca intr-un asemenea hal, de ce este asa de rea cu mine, de ce doreste sa ma distruga chiar asa de rau, nu i-am facut nimic, am incercat mereu sa ii fiu o buna prietena si sa o scot din starea ei depresiva, tot ce am dorit era sa o fac sa zambeasca si... si asta primesc? Doamne, unde am gresit? Ma simteam mica in fata ei, vulnerabila si demolata, nu stiam ce sa ii spun, nu puteam sa ii spun nimic, stateam ca proasta si taceam uitandu-ma la ea de jos cu ochii inlacrimati lucru ce parea sa o enerveze mai rau pe Livia.
"Nu face mutra asta de javra!" imi arunca Livia cu un ton plin de dispret. "Sti bine ce ai facut!" continua cu ton isteric si oarecum inspaimantator. Eu imi indrept privirea catre Mihai implorand ajutor dar acesta statea si se uita socat si el de comportamentul Liviei, era inutil, nu ma va ajuta, trebuia sa spun ceva insa gatul imi era inutil, nu puteam sa vorbesc lumea imi picase in cap si gatul mi-a fost frant o data cu increderea Liviei in mine... Doar oare a existat vreodata? "VORBESTE!" se rasteste la mine plina de furie
"CE SA TIN MINTE?" tip si eu la randul meu dar cu un ton patetic, pigigaiat ce aproape ca s-a stins inainte de a termina propozitia,
"Doamne! Ma enervezi! TIBI! Iti spune ceva numele asta imputit?!" spune lasand scateva precipitat. Numele acela imi trazneste inima, era un fost iubit ce m-a parasit pentru altcineva. Un nenorocit, dar un nenorocit ce se pare ca o afecteaza pe Livia.
"Ce-i cu el?" o intreb eu stabilizandu-mi vocea un pic.
"Spune-mi mai intai tot ce sti despre el, cum v-ati intalnit cum v-ati combinat, TOT!" spune ea ranjind acum.
"De ce?"
"DOAR SPUNE!!" se rasteste din nou furioasa.
"Tibi era... un cretin. Dar a reusit sa imi suceasca mintile la petrecerea unui amic, nu stiu cum a facut-o dar a fost ceva spontan, de cum ne-am vazut ne-am simtit foarte atrasi unul de celalalt si la acea petrecere ne-am inceput relatia..."
"Te-a futut bine nu?" ma intreaba ea cu un aer de suprematie.
"Hei, nu mergi cam departe?" intervine Mihai apuncand-o de mana.
"Nu!" il intrerup eu. "Lasa-ma sa continui..." ii spun eu din nou socandu-l.
"Livia macar calmeaza-te..." incearca el din nou dar fara mare succes
"Tibi mi-a spus ca avea o alta iubita..." continui eu realizand durerea ei "Dar mi-a spus ca nu se mai intelegea bine cu ea si dorea sa se desparta de mult timp dar ii era frica de singuratate!" continui eu incercand sa ma apar insa nu cred ca avea sa ma creada sau sa ii pese.
"Proasto! De ce ai face asa ceva? De ce ai fura fericirea altcuiva? El a fost singura persoana ce a tinut la mine in momentul in care trebuia sa mor!"
"Nu stiu DA!? Sunt om! Nici macar nu te cunosteam si nici nu stiam de existenta ta!! Imi pare rau!!" izbucnesc eu acum nervoasa
"SI CU CE MA INCALZESTE ASTA?!"
"De unde vrei sa stiu?!"
"Si acum vrei sa mi-l furi si pe Mihai?!"
"Sa il fur?!" ingan eu indignata
"Nu face pe proasta!"
"Doamne! Cum poti spune asa ceva?!
"CUM POTI FACE ASA CEVA!!" tipa ea nervoasa.
"LIVIA, GATA!" izbucneste Mihai apucand-o de umar
"Lasa-ma!" spune ea pe un ton scapat de sub control incercand sa se smuceasca
"Livia, gata!" comanda el calm acum tragand-o in bratele sale, ea pierzandu-si tot elanul i se inmoaie picioarele si cade la el in brate incepand sa planga. "Nu ma va fura nimeni..." o linisteste el sarutandu-i fruntea. Scena aia pe cat era de patetica pe atat ma impresiona de mult. Cu o durere mare de picioare si una si mai mare de inima, ma scufund in intunericul strazilor incercand sa uit de toate cele intamplate inclusiv de Livia. Doamne.. Imi pare rau pentru toate faptele comise, stiu ca sunt egoista, insa te implor, fa tot ce a fost azi un cosmar.

Iad stralucitor

2010-02-23T05:55:00.000-08:00

Episodul 1
- Iad stralucitor -

Fulgii de zapada ma ingropau incetul cu incetul in mijlocul strazii pusti luminate de acei ciclopi reci de beton ce se holbau la mine cu unicul lor ochi si de ferestrele acelor cutii de chibrite de beton in care suntem fortati sa traim impodobite cu lumini de toate culorile ale caror beculete umpleau geamurile. Fericirea lor era decorata cu foarte mult prost gust, cel putin asa consideram eu, iar toata lumina gusturilor lor proaste si privirile insistente ale stalpilor de reflectau in omatul pur in care ma ingropam lent. Tot orasul stralucea, nu exista loc umbrit in orasul asta nenorocit, nu exista intuneric in iad.

Tot ce auzeam erau suflarile mele necontrolate, incarcate cu exasperarea mea ce imi parasea corpul. Niciodata nu m-am simtit mai linistit ca in acest moment, niciodata mai calm sau mai impacat cu cel care sunt? Oare era pentru ca seara asta venea noul an? Oare este posibil ca eu sa astept un an mai bun? Nu cred... Insa sper sa fie asa, sper din toata inima ca anul asta sa fiu fericit. Poate voi tine si o expozitie de picturi, sau una dintre cartile mele sa ajunga sa fie publicate. Sa am bani in buzunar si un acoperis deasupra capului ce sa imi apartina mie si numai mie. Poate chiar imi voi lua si o masina si sa plec in excursie pe banii castigati de pe urma acelei carti sau acelui tablou ce va avea sa imi aduca o avere.
Mai sti? Poate ma voi casatori cu Ramona, poate vom avea si copii, poate nu o voi mai insela, poate nu o voi mai parasi, poate ma voi lasa de tigari de bautura sau de droguri. Poate imi voi recastiga sufletul... Sau pe mine. Poate... Dar nu cred.
Incetul cu incetul sunetul unor masini mergand cu viteza incepuse sa imi rasune in urechi de la indepartare, probabil ca era de pe o straduta alaturata. Cine dracu ar mai iesi la ora asta afara? Moartea poate, insa clar nu avea sa treaca pe la mine in acea seara. O data cu sunetul masinilor ma apucase un slab sentiment de nostalgie. Oare de ce? Nii macar nu imi placeau masinile insa imi trezeau in sentiment foarte nenorocit, oarecum placut oarecum imi provoca greata oarecum ma enerva si oarecum imi doream sa continue. Doamne, buna ar fi moartea in momentul asta. Dar ce vorbesc eu? Moartea e la spital in coma alcoolica alaturi de Mos Craciun si Dumnezeu, asta se intampla cand t distrezi prea mult. Las un oftat adanc insotit de aburi sa imi iasa din plamani si inchid ochii pentru a ma bucura de mirosul placut al acelei seri impodobite cu fulgi de zapada.
Sau poate voi afla cum am ajuns aici? Ce am facut de am ajuns in aceasta situatie? Nici nu mai tin minte cum am reusit sa ajung pe aceasta straduta nenorocita in aceasta stare. Sau de ce nu imi simt picioarele sau mainile.
Ma intreb oare ce mai face Amalia... O fi bine? Am fost cam rau cu ea, am fost un nenorocit.
Cred ca aveam 12 ani cand am cunoscut-o si ne-am imprietenit. Nu inteleg de ce imi amintesc asta tocmai acum. Ea era colega mea de clasa transferata din alt oras, nu era cea mai populara fata din scoala dar se intelegea bine cu multa lume, inclusiv cu mine. Defapt ea era singura persoana cu care ma intelegeam, sau care imi vorbea frumos. Ceilalti ma considerau un pampalau, eram prost la sport, la invatatura, neintemanatic in orice si distrugeam orice lucru pe care puneam mana, insa eram bun la romana si desen, lucru ce nu ma ajutau prea mult in viata deoarece ai mei nu ma visau un artist si imi planificasera altfel viitorul. Si nici cu oamenii nu ma intelegeam, imi era frica de ei, ma speriau vorbele si actiunile lor, pentru un motiv anume orice faceau mi se parea ca se intoarce impotriva mea si niciodata nu ma puteam ridica la nivelul asteptarilor lor, niciodata nu reuseam sa ii impresionez si intotdeauna ii dezamageam. Asa am ajuns sa fiu exilat de cei din clasa. Si totusi Amalia nu avea nici o asteptare de la mine, tot ce vroia era sa vorbeasca aiurea iar vorbele sale nu aveau nici un sens, nu erau legate de activitati scolare sau de sport, nici acum nu inteleg ce vroia sa imi zica defapt. Probabil ca ar fi trebuit sa fiu mai atent la ce zicea. Ea vorbea iar eu ma uitam pe geam, ea tragea de mine iar eu eram in lumea mea. Nici acum nu reusesc sa imi inteleg mentalitatea de atunci. Insa este greu pentru un copil de 12 ani sa traiasca in acea lume a dezamagirilor.
Tin minte ca am fost o data convins de Amalia intr-o seara sa fugim din casa si sa ma intalnesc cu ea la marginea strazii sa mergem la lac sa prindem broaste. Nu am idee de ce acceptasem, probabil ca nici nu ascultam ce imi spunea in acel moment si am spus da doar pentru a ma lasa in pace iar acum eram prins si incurcat de acea promisiune nenorocita pe care o facusem. Eram extrem de nervos fustrat si foarte emotionat. Nu mai facusem asta pana acum si imi era frica de broaste insa m-am dus pentru a nu o dezamagi si pe Amalia. Cred ca aveam 13 ani atunci.
In acea seara nu stiu ce era in capul meu, bine stiu ce era: cacat! Nu stiu cum ajunsesem la concluzia ca cea mai buna metoda de a evada din casa era sa sar pe geam sa ma agat de copac apoi usurel sa cobor din acesta. Stateam la etajul unu asa ca nu erau multe pericole implicate, cel putin asta era in capul eu atunci. Si facandu-mi avant sar ca nebunu pe geam, ma agat de o craca ce se rupe si in cadere reusesc sa ma mai agat de una ce se rupe si aceasta si cad pe pamant julindu-mi genunchii rupandu-mi pantalonii. Pe moment nu am simtit durerea, ci mai degraba ramasesem incremenit asteptand ca luminile din camera alor mei sa se aprinda iar ai mei sa iasa pe geam innebuniti de furie si sa inceapa sa tipe la mine pentru tampenia pe care tocmai o facusem, insa nu se intamplase asa. Totul era intr-o ordine perfecta si aerul din jurul meu imi spunea clar ca era timpul sa plec din acel loc. Ridicandu-ma de jos ma apuca o durere ingrozitare de genunchi. Din impuls imi inspectez rana ce se vedea prin gaura nou facuta in pantaloni. Mama va fi foarte suparata pe mine a doua zi, dar imi repetam intr-una ca sacrificiul facut era necesar si ca totul va fi bine.
Era unu dimineata iar eu escaladam garduri si paseam temator pe strazi iluminate de niste becuri chioare venite de la acei giganti de beton ce ii uram asa de mult. Nu imi placea orasul, era mult prea aglomerat pentru mine, insa nu realizasem inca depenedenta mea de el, inca nu am realizat ca mai incolo acesta va rep[rezenta totul pentru mine, scaparea si cosciugul meu. Raiul si iadul, recomensa si pedeapsa.

Myako - In lumea lor

2010-02-10T13:17:00.000-08:00

Episodul 2
In lumea lor

Monitorul din fata mea stralunea cu o culoare albastruie asteptand comenzi de la stapana lui ce dormea cu mine in brate in scaunul ei confortabil ales cu cea mai mare strictete special pentru situatii ca asta. Ei nu ii placea sa doarma in paturi canapele sau astfel de mobiliere, le tinea drept bibelouri deoarece singurul loc pe care il ocupa era acel scaun in fata unui birou mare ce o inconjura aproape complet pe care erau cateva carti, cateva monitoare si calculatoare si tot felu de componente ce le facea pentru a nu fi descoperita de politie.
Nu mergea la scoala, invata acasa in fata calculatorului tot ce ii trebuia, ei ii trebuia informatica, nu pleca la cumparaturi, parintii ei fiind bogati dadea comanda online si produsul venea la ea, camera ei nu avea ferestre deoarece ferestrele ei erau pe acel ecran mare, si nici prieteni nu ii trebuiau deoarece ei erau in acele ferestre. Niciodata nu mi-am putut da seama daca acestia erau virtuali, creati de ingeniozitatea ei sau chiar ii cunoscuse pe internet si au tinut legatura din interese profesionale. Vorbea cu tot felu de cunoscuti pe inetrnet, foarte deschis si linistita dar in realitate nu putea vorbi cu nimeni, pana si cu paznicul de la intrare nu avea curajul sa dea ochii cu el, ci ma punea pe mine in fata camerei si vocea ei rasuna in microfon, pana si programul menajerei de curatare era special facut in asa fel incat sa nu interactioneze prea mult. Nu ii intelegeam aceasta frica de lume dar nu o condamnam, avea motivele ei intemeiate pentru a fi asa. Doamne, as fi dat orice pentru a avea o gura sa ii vorbesc sau puterea de a ii comunica ceva in orice fel. Daca nu eram imaginea ei in societate as fi fost o existenta inutila, singura mea putere este cea de a sta si de a privi scrasnindu-mi dintii si incorandu-mi nervii incercand sa nu o iau razna datorita suferintei sale. Avea tot ce ar vrea cineva pe lumea asta insa nu avea nimic. Era doar ea cu mine si oamenii din acele ferestre.
"Hey, esti acolo?" rasuna o voce feminina in boxele calculatorului. In fereastra de pe monitor aparea numele TealSakura22. Ea se trezeste speriat la auzul acelei voci.
"Moooo, Ce vrei?!?!" raspunde ea crispata
"Te-am trezit?"
"Da"
"Cat este ceasul acolo?" intreaba Sakura curioasa
"Ce iti pasa tie?" ii ea scurt incercand sa ii reaminteasca de pactul facut intre ea si oricine. Detalii ce pot divulga identitatea sau locatia ei sunt pazite cu strictete iar orice tentativa de a se afla aceste informatii va fi luata ca un act de agresiune.
"Cum merg afacerile?"
"Nenorocitii aia de la banca si-au instalat un program de protectie mai bun iar download-ul este mult mai lent acum. Dar nu exista nici o problema deoarece datele au fost trase si verificate."
"Aha, este super bine, ai sters toate urmele?"
"Desigur! Nu sunt proasta!"
"Atunci e bine, acum astept sa se valorizeze moneda nationala pentru a schimba banii."
"Fa ce vrei, nu imi pasa" ii raspunde ea rece rezemandu-si obrazu de mana dreapta si inchizandu-si ochii somnoroasa.
"Aaah! Mereu esti asa rece!"
"In loc sa te plangi ar trebui sa imi multumesti, din cauza cui iti merg bine afacerile?"
"Haha, iarta-ma"
"Ai grija ce faci, jur ca nu te voi ajuta sau iti voi mai vorbi vreodata daca vei fi prinsa, intelegi?"
"Tu la fel"

Myako - In lumea ei

2010-02-09T00:52:00.000-08:00

Episodul 1
In lumea ei

Se ineca in inocenta in timp ce distrugea viata a mii de oameni. In cinconstienta in care a fost lasata de catre distrugatoarea buna vointa a lumii, nimeni nu ii vroia raul insa raul i se intampla, situatia ei era o porcarie creata de inima calduoasa si intentiile bune a celor ce au adus-o pe lumea asta, ar fi trait o viata buna daca nu ar fi fost ea, insa ea este ea si nu poate fi altcineva decat ea asa ca ea traieste in modul ei plin de durere asteptand salvarea de la o forta superioara ei. Dar pana aceasta forta vine sa o salveze de aceasta lume indopata cu intuneric in care s-a aruncat tot ce poate face este cu inima sa pura sa distruga. Cu inteligenta sa superioara sa prosteasca, nu vrea raul nimenui, nu doreste decat sa fie fericita alaturi de ceilalti, alaturi de cei ce o iubesc atat de mult. Este o regina intr-o lume fara supusi, si in acea lume poate face tot ceea ce vrea, iar ea a ales si a dorit aceasta cale, nu poate fi alta decat asta, este sigura de asta si probabil ca si eu sunt sigur de asta deoarece eu o cunosc cel mai bine chit ca nu am fost langa ea. Sunt sigur ca acea pasare ar fi cantat si zburat superb daca ar fi avut un cer pe care sa zboare si mai important, o usa deschisa pe care sa iasa, sunt sigur ca intr-o zi va zbura si isi vareamintii cantecele deoarece ea e ea si nu e nimeni altcineva ce poata sa faca treaba ei mai bine decat ea insasi. Dar pana atunci eu tot ce pot face este sa o privesc de la o distanta prea mare pentru a fi comfortabila, tot ce pot face este sa ma rog pentru viitorul ei si ca scutul ce si l-a pus in jurul inimii sa nu se distruga prea devreme si totodata sa se distruga mai repede.
Stateam impreuna ea cu mine in brate si cu amandoi cu ochii tintiti intr-un monitor pe care o dungulita albastra cucerea din ce in ce mai mult spatiu intr-un ritm rapid, insa pentru un motiv anume ei nu ii convenea viteza ei. Se vedea pe fata ei ca ii venea sa injure dar nu era asa de vulgara, in schimb statea si rontaia violent o acadea si din cand in cand mai rasufla violent si isi trecea mana prin una dintre cele doua cozi ce abea si le facuse.
"Si deabia am instalat noul procesor!" ofteaza ea dezamagita punandu-ma pe masa pentru a se ridica din scaun sa inspecteze viteza procesorului pe un dispozitiv special facut de ea ce era instalat direct pe el. Era un as in calculatoare deoarece de mai bine de o perioada lunag de timp calculatorul a fost singura ei fereastra din lumea ei iar eu eram o replica a ei. "Ce naibi, nici nu lucreaza la intreaga sa performanta si totusi merge asa de incet?" continua ea uitandu-se la micul afis electronic instalat pe procesor. Mie mi se parea normal sa mearga asa, cel putin viteza asta a fost la transferul de date bancare din totdeauna, probabil ca in lumea ei timpul se dilatase destul de mult. Se ridica si ma ia dupa ea pana in debara pentru a isi lua o acadea noua aruncand betisorul in cosul de gunoi aproape plin de harti ambalaje de acadea si betisoarele acestora la care se holbeaza o clipa gandindu-se la menajera ca lenevea pe undeva si se intoarce inapoi in scaunul ei mic uitandu-se la monitor. Imbratisarea ei era intr-adevar confortabila dar era incarcata in acelasi timp cu o senzatie de amara. Nu e ca si cum m-am saturat de ea, chiar deloc, chiar o indrageam mai mult ca orice pe lumea asta deoaece dintre toti oamenii numai ea putea indragii asa de mult ceva ca mine.

Vantul ce mi-a suflat petalele

2010-01-19T11:20:00.000-08:00

Episodul 17
Vantul ce mi-a suflat petalele

Viata-mi era de o singura culoare acum: Mihai!
Eram pe cale sa intarzi la intalnirea cu el, eram foarte entuziasmata numai pentru faptul ca il puteam vedea si aparent visand cu ochii deschisi am uitat de notiunea timpului, ce explicatie stupida: "am intarziat la intalnire deoarece ma gandeam la tine" cum i-as fi putut spune asta? Ma imbracasem rapid cu o rochie scurta bej, ce oferea un oarecare decolteu dar nu prea adanc, foarte frumoasa cu volanase si peste un soi de jacheta de un albastru deschis, de cand sunt cu el doresc sa fiu mai provocoatoare si mai draguta insa nu prea exagerat. De cand a intrat el in viata mea as putea spune ca am inceput sa ma ingrijesc mai mult de mine si sa imi bat capul cu problemele vestimentare si caut mereu tipuri noi de machiaje pentru a fi mereu fresh pentru el, aceasta primavara voi inflori si eu! As putea spune ca o data cu el mi-am reintalnit si latura feminina din mine, iar tot haosul acela ce imi stapanea mintea odinioara a disparut si intr-un mod ciudat nimeni nu ma mai enerva asa, nici scoala nu ma mai afecta atat si chiar am renuntat si la planurile mele ce o priveau pe Claudia, era minunat, toata aceasta lume devenise minunata, in sfarsit puteam simti florile de primavara mangaindu-mi plamanii, briza usor racoroasa de primavara mangaindu-mi fata, si cel mai important: dragostea dupa care am tanjit atat, Livia ce a murit acum trei ani a fost readusa la viata. In timp ce coboram scarile in graba treapta cu treapta eu ma gandeam la cat de mult il iubesc, pe masura ce le urcam la loc deoarece iar uitasem sa inchid usa de la casa ma gandeam la cat de strans va avea sa ma tine, de fiecare data liftul ticaia semnalizand ca a trecut de un etaj inima crestea in mine, cand ieseam din loc saream, cand aterizam el ma prindea, cand il strangeam ma saruta si cand ma mangaia imi ingropam in fata in pietul lui iar el isi rezema barbia de crestetul capului meu. Niciodata nu mai experimentasem o asemenea dragoste, o asemenea fericire.

"Te iubesc" ii spun eu incercand sa imi abtin lacrimile de bucurie
"Si eu te iubesc" imi raspunde el ciufulindu-ma un pic
"Waa! Nu mai face asta!" exclam eu raspicata uitandu-ma la el incercand sa par imbufnata dar el decat radea linistit si isi ridica mainile semn ca se preda apoi incep si eu sa rad.
Intalnirile noastre erau foarte linistitoare, parcurile nu au fost niciodata mai inflorite si strazile orasului deodata devenisera mai usor de strabatut, parca inotam prin viata, ma simteam dusa usor de un rau limpede.
Intotdeauna ne intalneam numai noi doi. Desigur am iesit de cateva ori si cu alta lume dar celmai confortabili ne simteam numai noi doi discutand in voia noastra despre toate nimicurile ce le intalneam pe strada si din cand in cand cand ura filozoful din nou adoptam un subiect mai serios pe care il faceam varza. Sau mai mergeam la el acasa unde ne puneam la un film linistiti ba de groaza ba comedie, din cand in cand si drame dar favoritele noastre ramaneau comediile. Sau ne jucam niste jocuri ce le avea prin casa ba doar noi doi ba mai pica un coleg pe la el si intra si el in joc. Colegul sau parea simpatic si foarte prietenos, imi placea prezenta sa acolo insa pentru un motiv anume Mihai se arata usor deranjat de prezenta sa acolo, dar nu mai era asa de incuiat ca inainte... S-ar putea spune ca ne-am salvat unul pe celalalt, dar dupa joc mereu il gonea ofticandu-se datorita infrangerii obisnuite colegul sau razand fericit in loc sa se enerveze de ostilitatea lui Mihai, oarecum nu il inteleg de ce este asa dur si rece cu cei din jurul sau dar nu as dori sa il deranjez cu o intrebare prost pusa sau sa il oblig sa mi se deschida, si asa ne apuca seara pe amandoi adormind dupa o zi incarcata unul in bratele celuilalt si cu toate acestea niciodata nu am facut urmatorul pas pe care oarecum doream sa il fac. Vreau sa ii fiu cat se aproape, vreau sa facem cati mai multi pasi inainte impreuna, vreau ca aceste momente de fericire sa nu se termine vreodata.
"Bunaa~!" se aude subit vocea Claudiei care se arunca peste noi din spate despartindu-ne bratele imprunate. In acel moment gasindu-ma despartit de Mihai datorita Claudiei se trezeste acel sentiment de dispret fata de acea fiinta infecta. Ma simteam amenintata de rezenta ei aici.
"Deci de asta nu mai stai cu mine in pauze!" imi reproseaza Claudia prefacandu-se suparata pentru a parea draguta in fata lui Mihai presupun. "Ti-ai gasit iubit si mie nici macar nu imi spui! Esti foarte nedreapta cu prietena ta!" continua pe acelasi ton prefacut. Eu nu ii raspund nimic datorita sperieturii presupun sau al sictirului ce il simteam. "Claudia, prietena Liviei!" se prezinta ea bucuroasa intinzand mana spre Mihai.
"Mihai..." se prezinta si el la randul sau strangand mana Claudiei mai timid.
"Haha, ce cauti prin zonele astea?" sar eu in discutie simtindu-ma un pic geloasa.
"Am fost in vizita la o colega si acum planuiam sa ma intorc acasa, dar te-am vazut si am zis ca ar fi foarte dragut sa mai stam si noi impreuna, si cu ocazia asta sa il intalnesc si p cel ce mi te-a furat!" imi raspunde ea studiindu-l pe Mihai. "Nici macar nu mi-ai raspuns cand te-am strigat!"
"Nu te-am auzit..." ii raspund uitandu-ma la Mihai sperand ca o va alunga sau ca si-ar da salutul si ne-am continua intalnirea linistiti. Dar nu a fost asa, el a tacut si pana la urma am ajuns sa o luam si pe Claudia cu noi ajungand intr-un local stand toti trei la o masa rotunda fiecare cu sucul sau in fata. Locul era stapanit de o tare foarte stanjenitoare, eu tacand datorita nervilor creati de Claudia pe care reuseam cu usurinta sa il maschez, Mihai datorita faptului ca nu se descurca prea bine in preajma persoanelor noi intalnite
"Si spune-mi ceva despre tine, ce clasa esti cati ani ai, de cate ori ai facut-o?" intreaba Claudia foarte indiscreta tradandu-si acea fata incocenta ce a avut-o pana acum incercand sa ii arate ca poate fi si mai perversa daca dorea., Mihai se inroseste si ii raspunde un pic complesit de intrebarea ei.
"Clasa a 12-a, 19 ani, nu am motive sa raspund." ii raspunde el sub forma de un raport.
"Eh hai, cum sa nu ai motive?" il preseaza ea
"Dar tu de cate ori ai facut-o, eh?" i-o intoarce el frumos.
"Aaah, Nu e frumos sa intrebi o fata asta!" se rusineaza ea
"Dar tu de ce ma intrebi?"
"Eh hai, tu esti baiat, voi si asa vorbiti tot intre voi si nu va e jena de multe lucruri, noi fetele suntem mai... firave. Voi sunteti tulpina iar noi petalele! Nu-i asa Livia?"
"Mda..." ma fortez eu sa ii raspund in interiorul meu inecandu-ma in gelozie.
"Esti bine?" ma intreaba el parand un pic ingrijorat
"Sunt bine!" ii raspund eu din nou vioaie
"E fata mare..." constata Claudia luandu-mi toata energia din nou.
"Ha,ha... este!" ii raspunde Mihai prietenos.
"Si, care ziceai ca sunt planurile tale de viitor?" il intreaba Claudia curioasa
"Nu stiu, sigur dar ma batea gandul sa ma fac jurnalist" ii raspunde el dupa ce ia o gura de suc
"Waa! Ce interesant! Tocmai ce vorbeam cu Livia la scoala ca vreau sa dau si eu acolo! Mi se pare foarte interesanta meseria de jurnalist! Mereu sa fi in priza sa afli secretele oamenilor si sa arati tuturor fata adevarata a lumii!"
"Da da! Este foarte interesanta meseria, niciodata nu te poti plictisi de ea! Mereu iti va oferi ceva nou!" ii raspunde Mihai mai degajat acum. Usor usor ma simteam oarecum ignorata dar defapt asta si era, eram ignorata, eram data la o parte de acea fiinta infecta ce mi se declara prietena nestiind cat de mult rau imi putea face in acest moment, nici nu stiu ce intentiona sa faca? CE DOREA DE LA EL?! Nu are si ea treaba ei? Si mai ales el de ce nu se mai uita la mine? Chiar asa de interesanta era faptura aia? Din nou Claudia imi va sta in cale, din nou ma va distruge imi va face rau si imi va fura fericirea. Are ceva cu mine? Ce i-am facut sa merit asta? Ar fi mai buna moarta! Incercand sa ma calmez imi musc buza dar fara efect, aproape ca o perforez si enervarea mea creste continu, pana in momentul inevitabil in care pleznesc si ma ridic usor de la masa si ii arunc o privire furioasa:
"Pleaca!" ma rastec la ea.
"CE?" ma intreaba ea tampita holbandu-si ochii aia de javra infometata la mine
"M-ai auzit!" continui eu.
"Hey, ce s-a intamplat?" ma intreaba Mihai ingrijorat dar il ignor
"Nu ma auzi? Nu ai ce cauta in preajma noastra! Nu te suport! Niciodata nu te-am suportat!" ii declar eu verde-n fata
"C-cum poti spune asta?" ma intreaba Claudia socata de vorbele mele dure.
"Simplu! Nu te suport! Tu mi-ai distrus viata! CUM TE-AS PUTEA SUPORTA!" ma adresez eu pe un ton si mai rastit
"Hey, calmeaza-te... Se uita lumea la noi..." incearca Mihai sa ma linisteasca punandu-mimana pe umar incercand sa ma aseze la loc dar eu ma smucesc si mana lui cade de pe mine. Claudia era pe cale sa planga dar se ridica de la masa si fuge pe usa.
"Doamne Livia! Ce e cu tine?!" ma intreaba Mihai uitandu-se la mine cu niste ochi acuzatori ce imi distrugeau inima, nu se mai uitase niciodata asa la mine.
"Eu... eu...." ma balbai in fata lui neputand gasi un raspuns adecvat intrebarii lui
"Doamne! Ma duc dupa ea, vino sa iti ceri scuze nu e just sa reactionezi asa!" el da sa plece dar il apuc de mana si il tin inapoi.
"Nu te duce!" il rog cu un ton patetic.
"Dar..."
"Te rog...." insist eu
"Of, bine, macar sa iesim din local, seara asta ne-am facut de ras..." spune el dezamagit tarandu-ma dupa el inafara barului unde o vedem pe Claudia stand inghemuita plangand. Mihai nu spunea nimic, decat se uita la mine cu o privire ce parca imi comanda sa imi cer scuze de la ea. Nu vroiam sa fac asta dar eram pus intre ciocan si nicovala, sa il supar mai rau pe Mihai sau sa imi calc pe mandrie si sa imi cer scuze de la Claudia. Imi uram situatia si mai rau imi crestea si ura ce o purtam in suflet pentru asa zisa prietena.
"Nu am sa imi cer scuze!" decid eu intr-o ultima secunda, Mihai decat ofteaza si se uita la ea.
"Dar ce ti-am facut!" exclama ea cu o voce ragusita.
"indraznesti sa ma mai intrebi? Iti mai amintesti de acum trei ani?"

Izgonire

2009-11-29T03:57:00.000-08:00

Episodul 16
Izgonire

Ea mereu imi dovedea ca era puternica, dar nu cred ca a vrut niciodata sa imi spuna "nu te ingrijora in legatura cu mine" de fiecare data cand zambea ori de cate ori trebuia sa fie trista, sau statea curajoasa in picioare cand trebuia sa se ascunda in frica, ci probabil ca doarea sa am grija de ea, sa ii fiu alaturi mai mult ca oricand, probabil ca de fiecare data cand zambea in momentele triste astepta o imbratisare, de fiecare data cand statea in picioare cand trebuia sa stea ascunsa vroia sa o apar, probabil ca tot ce dorea era atentia mea, si probabil ca gandesc prea mult. Elise era o fata minunata, pur si simplu stralucea, era mai luminoasa ca oricare stea, mai calda ca orice foc, numai eu nu am vazut-o, tocmai eu nu am simtit-o, tocmai eu, cel ce ii era cel mai apropiat, cel pentru care ea ardea si stralucea, mereu am fost un orb, un naiv si un prost, iar acum nu mai pot schimba nimic. Tot ce pot face e sa ma urasc, sa ii respect ultima ei dorinta, cea de a nu muri si sa ma intreb: cat voi reusi sa ma tin de ea deoarece incetul cu incetul mintea mi se degrada iar eu deveneam o creatura violenta.
Urmatoarele zile le petrecusem numai in sectia de politie in calitate de suspect. Ma enerva la culme modul in care eram privit, in care mi se vorbea si mai ales, faptul ca luau in considerarea posibilitatea ca eu sa o fi impins de le acoperisul acelei cladiri. Au aplicat tot felu de jocuri mentale, incercand sa ma faca ba sa ma simt vinovat ba sa ma simpatizeze pentru a afla informatii fapt ce imi provoca un dispret suprem fata de politia din aceasta tara. Pur si simplu se contraziceau singuri cu biletul lasat de Elise in urma. NU STIAU SA CITEASCA? NU INTELEGEAU LIMBA ROMANA? De ce dracului nu ma lasau in pace? Ce rezolvau cu aceasta batjocora, aceasta tortura nenorocita? Nu le era de ajuns ca si asa sufeream din cauza pierderii persoanei pe care o iubeam? Chiar i-am injurat in fata de cateva ori si am si reactionat violent fiind fortati sa ma imobilizeze, dar intr-un sfarsit le veni mintea la cap si imi dadura pace. O data de acea sectie de politie scapasem si de sursa mea de stres, dar acea creatura ce se trezise in acea noapte in mine nu era deloc satisfacuta, tentaculele ei aspre si uscate imi infasurara mintea si mereu o strangeau si o frecau iritand-o la maxim, insetandu-ma de distrugere. Eram o bomba cu ceas mergatoare, toata lumea din fata mea era vinovata pentru moartea ei doar pentru ca erau oameni, aceeasi specie cu rahatii din acel bloc, cu ignorantii ce nu au miscat un deget in momentul in care Elise cadea de la etaj, sau cu ipocritii si prostii din sectia de politie. Simteam nevoia de a distruge intreaga lume, doream razbunare.
Desigur ca din sectia de politie am fost direct la un psiholog alaturi de ai mei pentru a incerca sa ma vindece, insa toate incercariile lui de a stinge focul din sufletul meu erau inutile, ba chiar punea jar pe foc cu vorbele sale goale, cu acei ochi ce ma priveau numai ca pe o sursa de venit si in niciun caz ca pe un om ranit, dar continuam sa ma duc in fiecare saptamana lunea si vinerea. La scoala aproape ca renuntasem, ma gaseam neputincios in fata acelei cladiri in care obisnuiam sa imi petrec timpul alaturi de ea, imi lasa un sentiment agonizant ce imi seca si cel mai pic strop de umanitate din mine si imediat ba ma infuriam, ba cadeam intr-o depresie adanca din care nu mai reusea sa ma scoata nimeni. Si nu era numai asta, acum in urma acelui eveniment toata lumea ma privea ca pe un criminal josnic, ca pe un nenorocit. Toata lumea ma acuza in tacere sima vorbeau pe la spate, pana si Ana cea mereu alaturi de mine parca se distantiase iar ochii ei erau plini de dubii, dar nu imi pasa de ce ziceau sau credeau ceilalti, puteau arde cu totii. Acea scoala nu mai era de mine, nu mai apartineam acelui loc asa ca usor usor m-am retras iar frecventa mea a ajuns la zero.
Iar diminitele erau si mai chinuitoare, de fiecare data cand imi deschideam ochii parca o si vedeam in fata mea zambindu-mi de parca nimic nu s-ar fi intamplat sau tragand patura de sub mine, daca nu stiam ce patise puteam sa jur ca era chiar acolo, de multe ori chiar o puteam atinge si simti, dar niciodata nu o puteam auzi si asta ma distrugea, defapt psihic eram deja distrus... Stiam ca toate acestea erau doar o iluzie, o nascocire a propriei minti aflate in paragina dar refuzam sa ies din acea stare, zambidu-i inapoi zambetului taios al nebuniei. Dar toate acestea nu durau mult deoarece mereu ea ma invita sa ma dau jos din pat, eu o ascultam hipnotizat iar cand zambetul ei a devenit mai infloritor ca oricand dispare brusc sub ochii mei trezindu-ma stand in picioare clatinandu-ma obosit.
"De ce ai facut asta?" o intreb pe Elise ce era inca vie in mintea mea apoperindu-mi ochii cu ambele maini extenuat. "De ce spui niste vorbe asa de egoiste ca apoi sa ma lasi singur? Tu nu te asculti? Tu nu vezi ce faci? Nu realizezi consecintele actiunilor tale? Nu realizezi cat de mult te iubeam?" continui cu o serie de intrebari ce ma iritau din ce in ce mai mult pana am ajuns la starea de nevrozitate. "DE CE?!" zbier eu deodata singur in mijlocul camerei "GAH PROASTO! TAMPITO! IMBECILO! IDIOATO! EGOISTO! RAHAT INFECT CE SUNT! DOAMNE, CAT DE MULT TE URASC..." continui sa exclam enervandu-ma din ce in ce mai tare dupa care imi vine brusc o idee superba, diabolica as putea spune, iar cu aceasta decizie am luat si o teava de plumb ce o tine tata in casa pentru autoaparare si pornesc cu ea prin oras in cautarea celui care cel mai probabil a adus-o in acea stare. Era timpul sa fac cunostiinta cu Gabi!
Eram plin de draci, o aura intunecata, greoaie ca metalul ce il caram dupa mine ma conducea iar eu ma lasam orbeste condus. Aroma ce mi-o lasa in suflet era minunata, sau cel putin mult mai buna decat depresia ce ar fi trebuit sa o sufar, imi simteam mintea erodand, orice stalp ce ar fi trebuit sa sustina sanatatea mea mentala se daramase. Nu mai eram decat o creatura violenta, o bestie turbata insetata de sange, iar acea sete nu se va potoli cel putin pana nu il voi gasi pe cel ce mi-a negat intreaga copilarie, cel ce mi-a luat persoana iubita de langa mine, si chiar din aceasta lume, cel ce a distrus o prietenie, o persoana, pe Elise. Norocul meu a fost ca era sambata, iar orasul era mic asa ca mi-au trebuit decat cateva ore sa il gasesc pe nenorocit stand singur asteptand pe cineva in fata unui bloc. In momentul in care l-am bazut parca un val ametitor de mare de nebunie nervi si entuziasm m-a lovit iar capul scufundat i haos mi-a dictat un singur lucru: "ATACA!" iar in acel moment intr-o rasuflare am si pornit in fuga spre prada nebnuitoare si ii dau cu teava de plumb in coapsa asa de tare incat imi zboara teava din mana el cazand automat la pamant lasand un tipat de durere afara.
"NENOROCITULE!" tip eu dandu-i un picior in coaste, apoi unul in brat dar sunt oprit de cel pe care il astepta Gabi imobilizandu-ma din spate, dar in acel moment victima mea reactioneaza intr-un mod ce m-a socat si mi-a distrus tot cheful pe care il aveam.
"LASA-L SA DEA!" striga gabi incercand sa se ridice fara succes, lovitura din picior i-a amortit tot piciorul lasandu-l paralizat temporar.
"CE?!?!" intreaba prietenul sau tampit.
"LASA-L SA DEA AM SPUS!" tipa el iritat "O merit..." continua el pe un ton trist, cu acestea spuse prietenul sau imi da drumul dar nu ma slabeste din priviri. Cheful meu era distrus si asa, socul cuvintelor sale m-a trezit din acea stare haotica.
"De ce spui asta?" il intreb eu uitandu-ma la el ca la un jeg simtindu-ma orarecum insultat de cuvintele sale, ince fel nici eu nu intelegeam, dar ma enervau.
"Din cauza mea s-a intamplat totul...." a izbucnit el cu lacrimi in ochi. "Daca nu mi-a fost asa teama sa sufar, de o despartire." spune el cu o voce patetica inclestandu-si pumnii si tragandu-si nasul. Vazandu-l asa pleznesc inca o data si il intosc si il apuc de guler scutarandu-l.
"SI DE CE AI FACUT-O NENOROCITULE!" tip la el nesatisfacut de raspuns.
"DEOARECE URMA SA PLECE DIN TARA!" zbiara si el pierzandu-si cumpatul.
"C-cum adica?" il intreb eu pierdut.
"DA! Trebuiau sa plece peste o luna in Anglia, sa se stabileasca acolo.... Tatal ei obtinuse o oferta buna acolo..." imi raspunde el evitand contactul cu ochii. Eu nu ii raspund, pur si simplu ma ridic in picioare si plec tacut cu un sentiment de goliciune in mine. Nu mai eram nici violent, nici furios, eram pur si simplu gol. Si asa am continuat sa fiu inca ceva timp pana cand psihologul meu le-a spus alor mei ca trebuie sa ma mute din acea scoala si chiar din acest oras spre binele meu. Eu logic ca am protestat dar nu am avut incotro. Uitandu-ma din trem cum imi lasam orasul parintii si toate amintirile in urma oarecum usurat, dar tot exista in sentiment de regret in mine ce ma framanta pe masura ce ma indepartam de cei dragi mie. Nu mai aveam incotro, trebuia sa imbratisez o viata noua intr-un nou oras gigantic comparativ cu micutul orasel in care ma nascusem alaturi de matusa mea. Acolo am fost transferat la un nou psiholog o noua scoala si mi-am facut noi cunostiinte ce nu stiau nimic despre trecutul meu asa ca nu ma bateau la cap cu intrebari enervante, dar nici unul dintre ei nu s-a calificat sa ocupe postul de prieten deoarece in ciuda faptului ca nu o aratam, simteam o ura puternica fata de vita si tot ce imi oferea ea, si bune si rele, toti oamenii inclusiv familia, absolut tot, dar nu am vorbit nimanui de asta asa ca intr-un final am decis sa pun punct vizitelor la pshiholog prefacandu-ma fericit si bine merci pentru un timp si mi-am mai luat un stres de pe cap, apoi am trecut cu usurinta la liceu, nu era cel mai stralucit dar avea reputatia sa. Cu timpul ma obisnuisem cu ura din mine si starea mea de iritare muta s-a transformat usor usor in plictiseala, m-am simtit norocos in momentul in care scapasem si de matusa mea indragostindu-se de un francez alaturi de care a fugit in tara sa de provenienta dar a trebuit sa imi infrunt parintii ce insistau sa ma intoc acasa, dar inbtr-un final am reusit sa ii conving ca ma descurc cu doua surse de venit: o suma considerabila de bani trimisa de acasa iar una din Franta din partea matusii mele. Si asa am ajuns eu sa locuiesc singur timp de un an dar asta nu schimbase nimic starea mea psihica si continuam sa privesc totul incruntat si sa injur lumea in mintea mea ruginita. Insa asta nu a mai durat mult dupa un eveniment petrecut intr-o dimineata la cateva saptamani dupa ce am inceput clasa a 12-a. Mergand plictisit, injurand lumea in gand pentru cat de frumoasa putea fi dimineata aceea am vazut-o in statie asteptand... Era... Elise, era acolo sub ochii mei! Ce cauta acolo... renuntasem dupa atata timps a ma mai gandesc la ea insa deodata apare sub ochii mei asa frumoasa, asa fragila, asa brusc dar apoi am avut sa realizez ca nu era ea... ci doar o fata ce semana leit cu ea, era Livia...

Un inger fara aripi

2009-11-22T07:39:00.000-08:00

Episodul 15
Un inger fara aripi

Traiam intr-un orasel mic asa ca din locusorul nostru secret iti dadea impresia ca puteai vedea intreaga lume de acolo. Adesea spargeam lacatul usii de pe acoperisul celui mai inalt bloc din oras unde traiau oamenii mai bogati. Era un bloc de doisprezece etaje intr-o mare de blocuri de opt etaje. Era cel mai frumos bloc din oras, cu un exteriosr elegant si un interior placut, stand pe la ultimele etaje iti dadea impresia ca detineai intreg orasul deoarece fiind construit mai tarziu a fost situat pe la periferie asa ca aveai vedere asupra intregului loc. Insa nu ei erau stapani ai acestui oras deoarece mereu era cineva ce avea o priveliste mai frumoasa, iar aceeia eram noi. Asta era locul preferat al Elisei deoarece de aici putea fotografia cele mai frumoase rasarituri vazute vreodata, de aici fotografia lumea, exact ca tatal ei. Isi admira foarte mult tatal, vroia sa devina un fotograf profesionist ca el, dar se pare ca a renuntat la acest vis la fel ca toate acele amintiri de pe acel acoperis. Intr-o singura secunda, cu un singur gest a aruncat toate acele amintiri si a patat acel loc sacru cu lacrimi si sange.
"Mihaieeee! Mihaaai! WAAA MIHAAAAAI! Trezeste-teeeeeee!" imi rasuna o voce cunoscuta de fata. "Aloooooo MIHAIEEEEEEE" continua acea voce sa strige, imi suna cunoscuta acea voce de fetita, insa nu stiam cine e si nici ochii nu mi-i puteam deschide, de ce oare? "Nts, Iarta-ma dar..." se aude inca o data acea voce cu un ton oarecum dezamagit apoi se opreste in mijlocul propozitiei. Surzisem? ma intrebam cand deodata o palma ma plesneste violent peste fata, palma ce ma pune imediat pe picioare cu ochii larg deschisi cuprinsi cu o furie imensa.
"AU! A DURUT!" zbier eu frecandu-mi obrazul
"E bine! Te-ai trezit!" spune micuta Elise intorcandu-se calma incepand sa mearga din senin ignorandu-mi reactia violenta.
"Hei! Asculta lumea cand vorbeste cu tine!" tip eu indignat
"Hai! Vino!!! Trebuie sa iti arat ceva tare!" declara ea mandra
"Tare?" intreb eu uitand de palma primita
"DA!" imi confirma ea intr-un zambet "E SUUUUUUPER FRUMOS!" continua ea facand un cerc mare incepand deasupra capului sfarsindu-se in momentul cand mainile ei era perfect aliniate.
"Ce e? Ce e?" o intreb nerabdator dar brusc am impresia ca am mai trecut o data prin toate astea. Un sentiment de parca ceva era neinregule, nu trebuia sa fiu aici.
"Secret!" declara ea mandra "Ai sa vezi cand ajungem!" continua ea entuziasmata dupa care mareste pasul. Lumea adesea ne lauda ca in ciuda faptului ca eram doar niste tanci, stiam sa ne descurcam prin oras, stiam toate stradutele si eram extrem de grijulii la traversatul straziilor. Desigur mamele noastre erau total impotriva acestui lucru si ne certau de fiecare data insa ce sa stim la acea varsta? Noi traiam pentru necunoscut si distractie! Asa ca ne facem drum prin labirintul de stradute si ne indreptam spre periferia orasului inspre turnul de doisprezece etaje.
"Hei! Elise, ce vrei sa imi arati in partea asta?" o intreb eu un pic obosit.
"Taci din gura si ai sa vezi! Hai mai repede!" imi spune apucandu-ma de mana si tragandu-ma sa mergem mai repede si cotim la dreapta pe niste stradute mici pe care nu puteau intrau masinile si nici prea multa lume nu circula pe acolo insa noi da deoarece stiam majoritatea acestor strazi ca pe propriile noastre palme datorita nenumeratelor noastre expeditii de recunoastere facute in acest oras. Ne-am pierdut de multe ori in aceste aventuri dar mereu gaseam o cale spre casa folosind alte stradute, puteam spune ca eram destul de inteligenti si eram mandru de asta! Intr-un final ajungem la blocul gigantic si ne oprim in fata lui.
"Stiam de el! Il pot vedea de la balcon!" spun eu neinteresat
"Nu astaaa! Inca nu am ajuns!" declara ea indignata "Haide!" continua ea intrand in bloc si o luam tiptil tiptil pe scari pentru a nu ne vedea nimeni pana la ultimul etaj unde dam de o usa incuiata cu un lacat.
"Asa, e incuita cu un lacat... si e destul de mare..." constat eu facand pe detectivul
"Stai! Acum intervin eu!" spune ea mandra scotand din buzunar o tija de metal si un ac de siguranta indoit. "Am invatat asta de pe internet!" coninua ea punandu-se in genunchi si introduce cele doua unstensile in lacat, iar dupa cateva momente lacatul este deschis.
"WAAAAA cum ai facut asta????" exclam cu gura cascata "Esti super! Ar trebui sa te faci spargatoare de case!" declar uimit
"Haha! Nu voi face asta! Hai vino!" spune ea deschizand usa din patele careia a venit un vant puternic si o lumina orbitoare. Ajunsesem pe acoperisul blocului, cel mai inalt loc din oras, tronul pe care aveam sa ne asezam amandoi pentru urmatorii cativa ani. Vazand acea priveliste iar ma apuca un sentiment de deja vu, acel sentiment avea sa ma trezeasca la realitate, era doar un vis.
"Elise!" exclam eu realizand ca era doar un vis si ma intorc inspre ea sa observ ca nu era acolo. "ELIIIIIIIIIISE!" zbier eu dupa ea dar nimeni nu mi-a raspuns.Trebuia sa o gasesc dar nu mai puteam alegra, usor usor ma vedeam transparent si simteam o forta ce ma tragea inspre cer, din ce in ce mai mult lumea devenea mai luminoasa si mai fada pana in momentul in care imi vad acelasi tavan pe care l-am vazut timp de atatia ani. Din nou am avut acelasi vis ca si in celelalte seri de la inceputul disparitiilor Elisei, si din nou m-am trezit cu perna imbibata in lacrimile mele si o durere ingrzitoare in inima. De ce oare?
Relatia dintre mine si Elise se deteriorase simtitor, mai vorbeam din cand in cand si inca mai vedea pe la mine acasa, insa nu mai eram asa apropiati cum eram inainte, nu ma stateam impreuna la fel de mult cum stateam inainte iar intre noi doi aparuse un perete format din secrete, nu ne mai puteam vorbi despre orice cum o faceam ianinte, nu mai aveam de unde sa stiu ce o framanta asa ca nu reprezentam nici un fel de salvare pentru momentele ei in care ochii ii erau inlacrimati. Ma izgonise fara sa stie din sufletul ei, ma mintise! Sentimentele ei pentru mine nu erau la fel de puternice ca cele pentru el, ma alienase in ciuda promisiunii ei de a nu ne desparti niciodata, insa nu o uram pentru asta si nici nu o condamnam... Pur si simplu ma intrista groaznic, si oarecum ma enerva la culme, dar nu eram nervos pe ea, ci e mine si p toata viata in general. Elise acum ma evita, de fiecare data cand incercam sa ii vorbesc ma ignora si pleca de acolo, nu mai vorbea cu nimeni, nici eu nici Ana, nici restul prietenelor sale nu stiau nimic, iar oricat de mult am fi incercat sa aflam ce a facuto sa ajunga asa pur si simplu ne ntorcea spatele. Poate si de aceea disparuse lasandu-ma sa ma innec in intrebari si in vina. Am incercat sa o sun de nenumarate ori pe telefon dar mie nu mi-a raspuns niciodata, colegelor sale le-a raspuns si le-a spus ca e bolnava, sa nu se panicheze, dar mie nu mi-a raspuns niciodata. Era mult prea pe fata, e ca si cum imi spunea sa ma duc dracului, doamne de ce vroia atat de mult sa o urasc? De ce dorea sa ma distruga chiar atat de mult? De ce imi facea asta? Ce i-am facut sa merit toate astea? De ce eu? Dar stiu ca ii tinea deoarece usor usor toata tristetea mea se tranfosrma in nervi iritare ura si ajunsesem pana in punctul in care numai la auzul numelui ei sa distrug absolut tot ce se afla in jurul meu indiferent de locul in care ma aflam, dar sunt mai mult ca sigur ca nu o uram pe ea, ci o faceam deoarece eram neputincios, ma uram pe mine... cred. Dar un lucru imi era sigur, nu ma mai vroia in preajma, ma detesta, si nu aveam ce face sa schimb asta, asa ca am incetat sa o mai caut, imi era destul cat am suferit si imi era destul cat am facut-o sa sufere asa ca am ramas incuiat in camera mea timp de cateva zile, nu mai ieseam nu mai mancam nu mai doream nimic pur si simplu asteptam clipa in care ea ma va cauta sau totul va fi perfect okay pentru amandoi. In acel timp Ana mi-a facut cateva vizite incercand sa ma scoata afara din camera dar fiecare sortandu-se cu un esec, o data chiar iesise un scandal imens intre mine si ea dar nu am cedat, nici nu m-am clintit din loc. Saraca de ea, tot ce facea era sa incerce sa ma ajute iar eu o calcam pur si simplu in picioare cu nepasarea mea, eram un om teribil, un nenorocit.
Imi pierdusem orice speranta ca voi mai primi vreodata vreun telefon de la ea, mai ales dupa cearta cu Ana, atunci imi pierdusem orice speranta ca voi primi orice semn de viata de la oriceine, dar ma inselasem deoarece telefonul miraculos incepuse sa innece toata acea liniste bolnava a camerei cu melodioara sa enervant ce am pus-o ca sonerie. Intr-o repeziciune am apucat acel telefon cum un flamand apuca o bucata de paine si ii deschid clapeta pentru a vedea cine e. Ramasesem in stare de soc cand am vazut numele persoanei ce ma contacta, imi era imposibil sa cred ca era adevarat, ma simteam de parca ma cauta o fantoma, dar nu, ea era Elise.
Cu multa ezitare dar si cu o foame nebuna raspund la telefon si il duc la ureche asteptand vocea ei sa rasune in difuzor, tot ce se auzea era un vant asurzitor. "A..." incerc eu sa spun da nebunia de sentimente imi taie rasuflarea. "EE...Elise?" reusesc eu sa intreb. In difuzor se aude un suspin, plangea. "Ce s-a intamplat? Elise!" intreb aproape tipand alertat de plansetul ei. "ELISE! RASPUNDE!" zbier eu si mai ingrijorat in telefon dar ea tot nu imi raspundea, nu putea sa imi raspunda. "Elise..." ingan eu cuprins de o neputinta dureroasa.
"Iarta-ma!" imi spune vocea ei ragusita abea inteligibila din cauza vantului.
"Of Elise! De ce sa te iert?" o intreb eu incercand sa sugerez ca nu avea de ce sa isi ceara scuze.
"Iarta-ma! Te implor sa ma ierti!" se aude voce ei patetica.
"Elise... Ce s-a intamplat?" o intreb eu incercand sa sap cu unghile in piept pentru a imi cuprinde inima sa o linistesc.
"Spune-mi doar ca ma ierti!" tipa ea brusc la telefon "SPUNE-MI CA MA IERTI! TE ROG!!!" continua ea disperata. Vocea ei ma ingrijora, ceva clar nu era neinregula.
"Te iert.... Iti iert orice pacat! Orice..." o asigur eu.
"Multumesc Mihai, imi pare rau dar..." se opreste brusc incercand sa respire, clar plangea. "nu..." continua ea dar se opreste din nou din cauza lipsei aerului, "LA revedere..." incheie ea cu o voce trista si imi inchide telefonul in nas. Brusc ma simt umplut cu o fstrare si o confuzie ucigatoare si dau cu telefonul de perete. "DOAMNE!" exclam eu nervos "LA revedere? CE LA REVEDERE?" ma intreb eu cazand in fund... Nu ii intelegeam cuvintele, ma simteam groznic, de ce plangea, si unde era? Plus ca vantul acela aproape ca o facea imposibil de inteles. "DOAMNE!!!" zbier tampit cand imi dau seama de ce se intampla apoi imi iau repede geapa pe mine si o pereche de incalatminte pe care o apuc si fug din casa fara a mai inchide usa sau a stinge lumini ceva. Il puteam auzi pe tata tipand uda mine dar nu imi mai pasa! Trebuia sa ajunga colo cat mai repede posibil! Refuzam sa cred ca va face ceea ce credeam ca avea sa faca dar nu puteam, acel gand ma bantuia si ma rascola. Nici nu mai puteam astepta liftul ca am inceput sa cobor scarile intr-o fuga sarindule cate 4 cate 6 alunecand sau cazand de nenumarate ori dar ma ridicam de jos ca bagat in priza si imi continuam fuga. Usa de la bloc aproape ca o daram cand imi izbesc tot corpul in ea pentru a o deschide dar nu imi mai pasa daca distrugeam intrega lume! Pe drum chiar am calcat un caine in picioare ce a sarit dupa mine sa ma muste, dar am avut imensul noroc ca a prins oar geaca pe care am abandonat-o fara a ma gandi de doua ori, dar din cauza socului impactul cu asfaltul a fost inevitabil ranindu-mi groznic genunchiul umplundu-ma de sange dar nu mai tineam cont de asta, nici macar nu simteam durerea propiuzisa si ma scol repede si continui sa alerg de parca nu ar mai avea sa vina o zi de maine, scufundandu-ma in acel labirint de stradute pe care il traversasem de atatea ori cu Elise in drumul nostru spre turn. Imi era imposibil sa cred de ce ar dori sa recurga la un asemenea gest, si cu cat ma gandeam mai mult cu atat simteam ca innebunesc mai mult iar intr-un ultim moment cedez psihic si incep sa zbier dupa ea sa o strig ca nebunu, prin tot orasu. In acea seara in intregul oras nu mai se auzeau masini sau ali oameni ce vorbeau sau radeau. Tot ce se auzea era "ELISE!"
Deodata in fata mea se iveste turnul dar in acelasi timp picioarele incep sa se cutremure din cauza durerii absurde ce ma apucase bursc din urma cazaturilor de pe scari si genunchiului ranit. Dar nu imi mai pasa de el! Tot ce trebuia sa fac era sa ajung cat mai repede la ea! Puteam muri din partea mea dar nu inainte de a o vedea o ultima data. Toata viata mea depindea de fiecare secunda ce trecea si simteam ca ma irosesc, dar cu o putere miraculoasa ma smulg din acea hipnoza si in ciuda durerii incep sa alerg din nou izbindu-ma in usa rotativa a turnului cazand din nou datorita usurintei surprinzatoare cu care s-a deschis usa dar instantaneu imi recladesc echilibrul si incerc sa chem listul. O injuratura porcoasa imi scapa pe gura in momentul in care observ ca acesta nu raspundea butonului asa ca pornesc disperat pe scari. Nu mai conta nimic din lumea aceea pentru mine, trebuia sa ajung, simteam cum transpiratia rece combinata cu praf imi intra in ochii si o usturime ingrozitoare ma orbeste dar eu continui sa alerg ca nebunu pe acele scari de parca insasi viata mea depindea de asta, tot corpul ma durea din ce in ce mai rau cu fiecare pas pe care il faceam iar acestia parca imi deveneau din ce in ce mai lenti si mai greoi. Disperarea care ma cuprinse ma facuse sa plang si sa tip ca nebunu plin bloc "ELISE!" vecini ieseau nedumeriti pe scara dar nimeni nu facea sau spunea nimic, nenorocitii doar isi faceau cruce sau ma injurau si intrau in casa. Nu imi vine sa cred cat de ignoranta putea fi lumea, ma enervau la culme, ii uram de ce nu ma ajuta nimeni de ce nu facea nimeni nimic? DOAMNE AJUTA-MA! Ajungand pe la ultimele etaje genunchiul imi cedeaza si cad pe scari un etaj scrantindu-mi mana in proces dar fara a realiza asta ma ridic cu ajutorul ei si incep din nou sa urc scarile apeland la o forta necunoscuta. Inima, sufletul si capul ma dureau teribil. Simteam ca voi exploda, simteam ca voi muri, defapt vroiam sa mor da nu imi puteam permite. Imi era frig, eram obosit iar drumul meu parea infinit, ce se intampla cu mine, ce se intampla cu ea, de ce trebuia sa fie asa? Deodata vad acea usa pe care candva paseam fericit alaturi de ea, dar acum va trebui sa o patez cu sangele si disperarea pe care o suportam. Fara a ma gandi sau a sti ce sa fac dupa ce ies pe acoperis trantesc usa cu salbaticie si strig din nou cu siroaie de lacrimi spalandu-mi transpiratia si praful de pe fata "ELISE!!!" si abea vazand-o stand tacuta pe marginea blocului fug inspre ea pentru a o imbratisa dar cuvintele ce avea sa mi le adreseze ma izbesc ca un ciocan gigantic in piept facandu-ma sa cad in fund.
"NU TE APROPIA DE MINE!" tipa ea scuturandu-si capul incercand sa isi mascheze lacrimile. "Nu te... apropia..."
"E.. Elise..." ingan eu uimit de infatisarea ei, Modul in care statea singura cu o luna gigantica in spatele ei parca chemand-o la ea ma lasa fara cuvinte. Stralucirea lacrimilor din ochii ei, aburii pe care ii scotea cand respira, lumina orasului, toate aceste elemente imi dadeau impresia ca ea deja era in alta lume , undeva unde nu puteam ajunge niciodata. "Elise... Ce faci?" o intreb eu cu un aer de milog.
"De ce ai venit?" ma intreaba incercand sa isi regleze respiratia greoaie ignorandu-mi vorbele rostite anterior.
"Cum imi poti spune sa te iert apoi sa imi lasi de inteles ca nu mai putem vorbi? Cum de ma obligi sa te iert apoi ca tu sa dispari pur si simplu?"
"DAR CUM SA RAMAN? Am fost o egoista.... o proasta... te-am facut sa suferi in zadar, degeaba!"
"Nu-i adevarat!" proteste eu
"BA DA! ESTE!" tipa ea. "Toate lacrimile tale au fost irosite pe degeaba, toata prietenia dintre noi a fost distrusa pentru nimic! Pentru un nimeni! Dar nu pot sa il uit deoarece il iubesc asa de mult..."
"Elisee" spun eu cu un glas pitigaiat si patetic de parca cineva imi smulgea gatul
"Iarta-ma Mihai..." spune ea facand cativa pasi inapoi inspre margine. Vazand ce intentiona sa faca eu ma tarasc disperat inspre ea cat de repede pot dar exact cu o secunda inainte de a ajunge acolo cade in gol. Vazand acea scena ma arunc disperat spre margine si parca ajutat de insusi Dumnezeu reusesc sa ii apuc mana. "DA-MI DRUMUL! PROSTULE! VEI CADEA SI TU!"
"TACI! CUM POTI SPUNE ASEMENEA LUCRURI!" zbier eu incercand sa o trag inapoi dar in acelasi timp sa nu cad o data cu ea.
"Iarta-ma Mihai.... Nu muri..." rosteste ea calma dupa care o usturime sfasietoare imi cuprinde mana dandu-i drumu din cauza socului. In acea clipa, timpul se dilatase, incetinise pentru mine si fiecare milimetru cu care se indeparta de mine ma seca din ce in ce mai mult. Ma uitam hipnotizat la ea cum cade in gol, parca zburand, dar nu... nu zbura, era inca un inger fara aripi. Nici nu observasem lama adanc infipta in mana, sau sangele ce o urma, nu mai simteam nimic, nici genunchiul, nici mana scrantita, nici usturimea din ochi, nimic. Cu fiecare secunda ce se scurgea, cu fiecare metru in care se apropia de pamant, in ciuda faptului ca imi spusese sa nu mor, eu o faceam. Nu mai plangeam, nu mai puteam, abia in momentul in care am auzit zgomotul produs in urma impactului ei cu o masina parcata am realizat ce s-a intamplat.
"AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAH!" in cep sa tip ca un animal salbatic realizand ce se intampla, tipam fara a face pauze sa respir, ma ridic de jos dar cad inapoi in genunchi si incep sa dau cu pumnii in pamant ca un salbatic. Si asa am dat cu pumnii in pamant pana cineva m-a tras si m-a ridicat in picioare dar in loc sa ma calmez ma intorc si din impulsul momentului il pocnesc in fata cat de tare am putut umplandu-l nu cu sangele lui, ci cu sangele meu dupa aceea, ii mai dau unul lasandu-l la pamant si sar pe el si lansez asupra lui o ploaie de pumni tipand ca disperatul "E VINA VOASTRA" pana in momentul in care cineva m-a tras dupa acea persoana si m-a imobilizat. Ma zbateam ca un peste pe uscat incercand sa ajung la apa, insa in cazul meu incercam sa ma eliberez. "DA-TI-MI DRUMU!" incep eu sa tip, dar vazand ca tot efortul depus era in zadar am izbucnit in plans rugandu-i in continoare sa imi dea drumu. Ma simteam molesit si neputincios, eram obosit si ma durea tot corpul, imi pierdusem o prietena foarte buna, imi pierdusem dragostea si o data cu ea sufletul, ma simteam groaznic si obosit. Vroiam sa dorm si sa ma trezesc a doua zi speriat, dar cu ea in viata, cine stie chiar ea sa ma trezeasca apoi ca eu sa o imbratisez si sa ii spun cat de mult o iubesc si ca nu vreau sa o pierd niciodata, vroiam sa o simt, sa o tin aproape dar totul imi era intil acum deoarece acum Elise, ma izgonise pe veci.

Rutina

2009-11-18T12:52:00.000-08:00

Episodul 14
Rutina

Devenise un obicei ca in fiecare dimineata cand ma sculam sa ii aud vocea ei spunandu-mi buna dimineata si sa imi zambeasca fericita ca in sfarsit partenerul ei de joaca se trezise, apoi sa ne cheme mama sa mancam impreuna sanvisurile pe care logic ca nu ma lasa sa le termin ca ma tara dupa ea afara unde mai mereu ne luam la cearta ce si cu ce vroiam sa ne jucam, dar desigur ca ea castiga mai mereu deoarece lansa atacurile sentimentale daca se vedea incoltita. Elise era o fata foarte inteligenta si desteapta, se descurca in orice situatie cu maxima luciditate si mai niciodata nu se panica. Ea era o optimista, eu un ignorant,ea era foarte harnica si energica, eu un lenes si un somnoros, ea glumea mereu, eu nu stiam asa de bine cum se fac glumele, ea putea sa zboare libera in timp ce mie mi se parea ca sunt menit sa o privesc legat de pamant. Ea era conexiunea mea cu cerul, ma ducea dincolo de nori si imi arata soarele in timp ce eu.... eram un ignorant iar acum stand si gandindu-ma in trecut, tot ce pot face e sa ma injur cu lacrimi in ochi.

Urmatoarea dimineata a fost una ciudata, deosibita fata de celelalte prin lipsa ei. Nu mai era vocea ei calda si senina ce m-a trezit, ci zgomotul salbatic si rece al ceasului ce imi transmitea un sentiment profund de goliciune. In acea dimineata in care am auzit acel ceas sunand mi-am dat seama ca aveam usor usor sa ma pierd pe mine ca fiinta umana si sa ma transform intr-o simpla masinarie rece si apatica menita sa treaca prin lume neafectata de nimic din jurul sau.
In ciuda faptului ca ceasul suna ca nebunu langa mine casa mi se parea mult prea linistita, pustie, lipsita de viata. De ce nu mai venise? Oare asa avea sa ma abandoneze? Asta ne-a fost capatul? Nu, nu avea cum, doar nu putea sa ma vada dupa tot circul de ieri in urma caruia probabil ne stia tot cartierul. Ai mei sigur stiau deoarece aseara cand am venit acasa in loc sa fiu pedepsit am fost lasat sa imi fac de cap la calculatorul meu, in fata caruia desigur ca am stat si m-am uitat in gol pentru minute in sir la monitor, pana seara tarziu, chiar s-a intors tata cu ditamai ciocolata care mi-a trantit-o pe birou pe care am rontait-o cu lacrimi in ochi gandindu-ma desigur tot la ea. Dar nu au mentionat nimic de ce se intamlase mai devreme, probabil ca ochii mei injectati spuneau tot, ca vreau sa fiu lasat in pace, ca sufar si am nevoie de o atentie subtila si ca imi primisem deja o pedeapsa mult mai mare decat mi-ar fi putut da-o oricine. Apoi dimineata mama mi-a lasat micul dejun obisnuit, probabil pentru a imi spune ca azi va fi la fel ca oricare alta zi, insa probabil ca incercam sa citesc prea mult printre randuri, pe care nu il mananc, ci il iau linistit si il arunc la gunoi dupa care ma spal ma imbrac de plecare si ies pe usa.
A fost ciudat sa merg singur pana la scoala, drumul a fost incredibil de lung, plictisitor iar fiecare centimetru al lui ma bombarta cu o sumedenie de sentimente diferite ce inzvoreau din miile de amintiri ce ar fi trebuit sa fie fericite p care le aveam alaturi de ea. Las un oftat adanc si imi continui drumul inchizandu-mi ochii si lasandu-mi picioarele sa ma conduca unde stiau mai bine. Imi placea sa merg cu ochii inchisi, imi oferea o senzatie foarte relaxanta iar in legatura cu drumul nu aveam griji deoarece ma conducea.... Elise... Las inca un oftat sa iasa si ma cocosez dar ochii continui sa ii tin inchisi. Eram cat pe ce sa intru din nou in depresie dar am fost oprit de 2 maini de fata ce mi-au acoperit ochii si dintr-o data se aude o voce de fata ce spune vesela "Ghici cineee" prima data m-am gandit ca era Elise dar in loc sa imi dau cu parerea ii apuc mainile le dau la o parte si ma uit in spate pentru a o vedea pe Ana, o prietena mai veche comuna de a mea si a Elisei, zambindu-mi calduros.
"Ai trisat!" se revolta ea plina de viata.
Eu ma holbez un pic la ea nepricepand ce incearca sa faca dar ii raspund pe un ton la fel de revorltat "E o reactie normala!" Ea imi raspunde cu un zambet apoi ma trage dupa ea sa marim pasul un pic. "Ce cauti prin locurile astea?" o intreb eu stind ca nu o ia pe aici deobicei pentru a ajunge la scoala
"Nu am voie sa trec pe aici?" ma intreaba ea cu un aer un pic sarcastic
"Ba da... Dar nu ocolesti un pic mergand pe aici?"
"Eh si tu acum! M-am trezit mai devreme asa ca am luat-o pe aici dimineata asta" imi raspunde ea vesela
"Ce energica estu tuu" ii spun eu lipsit de vlaga sau interes. Vazandu-ma in starea aia ea tace o vreme apoi intreaba cu o energie un pic mai serioasa acum.
"Esti bine?"
"Nu" ii raspund eu sec.
Ea nu imi mai spune nimic o vreme, apoi se apuca de maneca mea. "Stie toata scoala" imi spune pe un ton scazut si ingrijorat.
"Nu imi pasa" ii raspund indiferent mergand cu mainile in buzunar
"Vezi ca sunt unii ce se bucura pentru necazul tau... Sa nu ii lasi sa te afecteze!"
"Nu imi pasa de ei... Sa se duca naibii cu totii din partea mea."
Ea deodata ramane un pic in urma si isi rezeaza capul de spatele meu cocosat "Mihai... Nu imi place sa te vad asa..." imi spune ea intristata
"Nu ai de ce sa iti faci griji pentru mine... Voi fi bine." ii raspund ignorandu-i ingrijorarea. "Iarta-ma.." adaug eu inchizandu-mi ochii inapoi. Acelea au fost ultimele cuvinte pe care le-am schimbat pana la scoala. Dupa ce mi-am cerut scuze am mers impreuna pe strada tacuti ca doi straini.
Ajuns la scoala, apucase o stare ciudata de lesin. Simteam o atmosfera foarte incodarata, si aveam impresia ca toata lumea me evita cu privirile, de parca cine stie ce sau cine as fi fost. Insa probabil dupa acel balamuc chiar asta era si situatia, plus ca nimeni nu voia sa se trezeasca implicat in tot scandalul asta.. Iar putinile priviri pe carele primeam erau privirile a unor ochi ce ma condamnau. Devenisem cel mai rau om din scoala, o creatura ciudata. Rasuflu obosit si ma indrept spre clasa in care nu ma mai simteam binevenit, ei saracii nu se omportau deloc diferit cu mine, in sa poate proasta mea dispozitie imi dicta ca ma vor plecat si rpobabil de aceea eram si asa acid cu toata lumea. Dar nu ma ingrijora asta chiar asa de tare, singurul lucru ce imi dadea batai de cap era gandul ca nu voi sti ce sa fac sau sa spun in momentul in care o voi vedea pe Elise. Daca va fi alaturi de el ce ma voi face? Oare voi reusi sa imi suprim toate gandurile ucigase?
Ora a trecut neobisnuit de repede si ma gasesc stand in pauza pe hol uitandu-ma apatic pe geam. In spatele meu aud niste pasi ce s-au oprit fix in dreptul meu. Inima imi incepe sa imi bata dureros de tare, o simteam si o auzeam iarpentru un motiv anume mi-o imaginam supra incarcata cu sange fiind pe cale sa explodeze, eram sigur ca e Elise, a carei prezenta ma linistea si ma si speria de moarte in acelasi timp, dar dupa cateva secunde imi iau inima in dinti si ma intosc sa vad cine e. Aveam drepate, era Elise si statea tacuta uitandu-se fix la mine cu o fata serioasa, un pic trista.
"Buna.." imi spune ea cu o voce greoaie.
"Buna" ii raspund cu un ton resemnat
"Ce faci?" ma intraba ea pentru a trage de timp incercand probabil sa isi puna cuvintele in ordine.
"Nimic interesant, ma uitam pe geam..." ii raspund apatic. Ea nu mai spune nimic si continua sa se uite pe geam alauri de mine pentru un timp, dupa care cedez si o intreb intristat "Azi dimineata nu ai mai venit..."
"Iarta-ma..." imi raspunde ingropandu-si privirea in pamant
"De ce?"
"Mi-a fost teama..."
"Teama?! DE ce? Nu ti-as fi facut nimic!, adica sti ca nu as indrazni sa te mai ranesc!" spun eu socat
"Nu! Nu e vorba de asta!" raspunde imediat disperata sa se corecteze.
"Dar?" continui sa presez
"Iarta-ma.. Nu stiam cu sa reactionez sau daca vroiai sa ma mai vezi in fata ochilor...." se apara ea disperata dupa care tace cateva clipe si apoi declara intristata "Te-am ranit rau de tot..." La aceasta constatare nu am putut sa ii raspund deoarece o parte din mine imi dicta sa nu ii spun c a nu era adevarat, iar tot acea parte radea vazand-o in aceasta conditie. Ma simteam ca un jeg, insa era o parte din mine ce vroia sa simta ce simt si eu... In ael moment cred ca eram cel mai jegos om de pe planeta... Un gunoi.
"Nu-i nimic" ii raspund incercand sa par ca nu am nimic cu un zambet fortat. Ochii ei i se inlacrimeaza brusc insa pe buzele ei era ceea ce cred ca este un zambet.
"Doamne Mihai! Iarta-ma!" izbucneste ea din nou "Si... multumesc!" cuvintele ei ma loveau ca un topor in inima, cu fiecare scuza, multumire si orice cuvant pe care il auzeam de la ea sufletul meu se adancea din ce in ce mai mult in regrete si nostalgie. Persoana din fata mea nu mai era Elise a mea... Iar eu nu mai eram Mihai al ei.... Acum eram doi prieteni oarecare, lipsiti de originalitate sau farmec. Magia noastra se terminase iar eu ramasesem uimit de o simpla iluzie ce continua sa traiasca numai in mintea mea.
Restul zilei mele s-a scurs intr-un mod groaznic. Cu Elise nu mai puteam conversa normal, chiar nu prea am mai stat unul langa celalalt. Elise a stat cu colega ei de banca si erstul prietenelor sale de vorba iar eu am ramas cu Ana si ocazional mai schimbam doua trei cuvinte cu un coleg. Mi s-a parut si ciudat si dragut faptul ca Ana mi-a fost alaturi toata ziua deoarece intotdeauna mi s-a parut ca era mai prietenoasa cu Elise decat cu mine insa nu ma deranja acest lucru prea mult. A doua zi a inceput la fel de prost. Trezit de acelasi ceas nenorocit ce mi-a lasat acelasi sentiment e goliciune in inima, am mers singur la scoala extrem de indispus, ziua mi-am petrecut-o din nou cu Ana iar relatia mea cu Elise se degrada lent si dureros facandu-ma si pe mine sa mor o data cu ea.
"Tu ce cauti aici?" o intreb ca un badaran pe Ana ce statea in banca din fata mea si se uita fix la mine.
"Am grija de un prostovan!" declara ea nonsalant
"Nu-i nevoie, nu te obliga nimeni!" ii spun redirectionandu-mi privirile catre cer.
"Nu am chef sa te vad maine la stirile de la ora 7 cazut de la etaj!" imi raspunde ea rece
"Ce iti pasa tie?" oftez eu "In fond e viata mea"
"Nu imi pasa, dar ar fi sinistru sa stau cu o banca in fata unui om mort!"
"Deja o faci"
"Eh, hai, nu dramatiza lucrurile!"
"Taci din gura!" comand eu resemnat, pentru un motiv anume toate incurajarile ei erau receptate un pic cam prost de creierul meu si le interpretam pe toate ca pe niste injurii sau declaratii de indiferenta.
"Of Mihaie..." ofteaza ea trecandu-si mana prin parul meu "Daca ai realiza cum te comporti acum cu cea care incearca sa fie buna cu tine..."
"Am sa sufar atunci consecintele" i-o retez eu "Acum tot ce vreau e sa fiu lasat sa imi traiesc tristetea din plin."
"Doamne Mihaie! Aduna-te!" se rasteste la mine
Oftez din tot sufletul si imi ridic capul uitandu-ma la ea acum. "Cum vrei sa fac asta acum? Nu pot! Lasa-ma in pace!" protest eu cu o voce patetica. Ana dea sa spuna ceva insa este intrerupta de profesoara ce tocmai intrase la ora.
In acea zi nu vorbisem absolut deloc cu Elise, niciunu dintre noi nu stia ce sa ii spuna celuilalt, iar prezenta ei ma innebunea, in inauntrul meu nu vroiam sa o mai vad, insa eram dependent de fata ei asa ca stateam undeva departe de ea si o priveam ca un pervers fapt ce ma distrugea si mai tare. Nici macar nu mai stiam ce ma mai intrisa si ce nu deoarece in sufletul meu nu mai existau notiunea fericirii sau al glumei asa ca usor usor in urma fiecarei privirea aruncata, cuvant auzit si atingere a ei imi rodeau mintea din ce in ce mai mult, toate acestea continuand sa se intample timp de cateva luni. Cateva luni in care nu mai plansesem in toata viata cat am plans acum dupa ea. cateva luni in care mi-am pierdut majoritatea prietenilor datorita comportamentului meu total necorespunzator avand in vedere ca ei incercau decat sa ma tina ocupat. Lunile acelea au fost un calvar plin de nopti nedormite, zile ce nu imi placeau deloc acestea fiind ori prea urate ori prea frumoase, insa si cele potrivite imi rascoleau o gramada de amintiri iar in acest fel zilele si-au pierdut in fata mea orice fel de sens, iar dorinta mea de a le pune capat crstea din ce in ce mai mult. Dar deodata ceva a perturbat aceasta rutina, un eveniment extrem de neobisnuit. Elise se oprise din a mai veni la scoala, iar acest lucru ma ingrijora foarte tare dearece ea era genul de om ce ar fi lipsit de la scoala doar daca ar fi tintuit-o o boala grea la pat, asa ca am decis sa ma duc la ea in vizita. Dar nu o gasesc iar parintii ei m-au asigurat ca nu sufera de nimic nestiind de absentele ei si desigur eu nu am tradat-o pe Elise asa ca au ramas nestiutori. Insa probabil aceea a fost cea mai grava fapta a mea, deoarece evenimentele ce au avut sa urmeze aveau sa imi zdrobeasca tot viitorul meu si orice cale de salvare.

E toamnă, e foşnet, e somn... E tuse, e planset, e gol...

2009-11-12T08:10:00.000-08:00

Episodul 13
E toamnă, e foşnet, e somn...
E tuse, e plânset, e gol...

Toamna, anotimp al mortii si renasterii mele cu o frumusete pangarita si binecuvantata de atingerea inimii sale. Oare cat va mai dura tot acest chin pana voi uita de caderea frunzelor ce dansau triste in jurul lacrimilor noastre? Oare cat va mai dura pana voi respira cu usurinta aerul sau? Oare cat ma vor mai bantui toate imaginile cu noi doi, cu tine? Cand nu voi mai repeta ca o mantra aceste cuvinte reci? "Doamne, iubito, daca ma auzi te rog daca nu ma vei lua cu tine, atunci dispari!". Chiar si dupa ce lacrimile ni s-au oprit din curs, iar bocetul nu ni se mai auzea parca telepatic ne auzeam gandurile celuilalt, toate tipetele de durere si scuzele desarte. Eu o doream ca iubita, ea ca prieten. Aflandu-ne dorintele inca mai stau si ma gandesc care dintre noi a fost mai crud, mai aspru, mai ignorant, mai nefericit, mai prost? Nu se mai putea misca nici unul, nici un pas nu puteam inainta, intre noi era un zid infinit de cativa pasi grosime, orice tentativa de a ne atinge au devenit o iluzie la fel ca si amintirile noastre. Usor usor imi deveneau de necrezut. Uitandu-ma un ochii fetei din fata mea ma intrebam daca chiar o cunosteam, daca chiar era aceeasi Elise pe care o cunosteam, alaturi de care am copilarit si ras. Picioarele imi tremurau ingrozitor sub greutatea gandurilor si sentimentelor ce imi infestau sufletul. Pentru o secunda am simtit chiar si un sentiment puternic de ura fata de ea, o scurta aroma de nervi si dispret, dar si tototdata dorinta de a o imbratisa, de a simti sarutul ce ar fi trebuit sa fie al meu. In cele din urma picioarele imi cedeaza si ma asez pe gardul de langa noi fara a ma apropia de ea. Ea cu pasi fortati de apropie de mine si imi pune mana prin capul ingropat in pamant. Atungerea ei era foarte taioasa, nu imi vedea sa cred cum o mangaiere asa gentila durea in halul asta de ingrozitor.
"De ce?" o intreb eu in cele din urma cu glasul ragusit si o durere mare de gat, ea nu imi raspunde, parerea sa ii fie greu sa vorbeasca sau nu stia ce sa zica. Fiecare secunda ce trecea iar ea ezita sa imi dea raspunsul ma innebunea, incep sa tremur cumplit fancand-o sa isi retraga mana.

"Iarta-ma" imi raspunde.
"Doamne! DE CE, TE-AM INTREBAT!" exclam cu un glas patetic urmat de niste tuse seci. Ea tot nu imi raspunde. "De cat timp?" o intreb eu secat.
"Cred ca doua saptamani..." imi raspunde ea plina de ezitare,
"De ce mi-ai ascuns asta?" o intreb cu un glas milog
"Deoarece eram nesigura pe mine si... nu vroiam sa te fac sa suferi..."
"Si toti anii acestia nu au insemnat nimic pentru tine? Asa de usor ti-a fost sa treci peste ei?" o intrerup disperat incercand sa o fac sa se razgandeasca stiind ca este in zadar.
"Doamne Mihaie! Tu te auzi? Logic ca au insemnat si INCA inseamna ceva! Reprezint copilaria mea! Momentele mele de fericire petrecute cu cel mai bun prieten al meu... cu tine..."
"Atunci de ce?" o intreb refuzand acel motiv. Ea din nou ezita apoi intr-un sfarsit imi vorbeste.
"Mihai, tu imi esti un prieten foarte bun, incredibil de bun, prea bun! Am copilarit impreuna si imi esti ca un frate... Relatia noastra a intrecut-o pe cea de iubiti, sentimentele sunt la fel de puternice, dar diferite." imi spune ea sperand ca voi intelege, dar mintea mea nu putea accepta nici acest raspuns.
Las afara un oftat neputincios "Deci nu am avut niciodata nici o sansa..." spun cu voce tare asteptand un raspuns ce nu avea sa vina. "Si... cum e Gabi?" o intreb vazand ca nu mai spune nimic.
"Este foarte dragut, se poarta si vorbeste frumos cu mine si este foarte bine manierat. E mereu glumet, ma simt bine in prezenta lui."
"Aha" ii spun eu cu o atitudine rece acum in timp ce ma ridic si imi bag mainile in buzunarele de la geaca. "Ma... bucur atunci" ii spun eu ramanand fara aer simtind ca vreau sa plang din nou, dar in loc sa o fac pornesc la drum catre o destinatie necunoscuta si mie. Ea ma urmareste tacuta. "Vreau sa fiu singur" ii spun cu glasul tremurand incercand sa imi acopar ochii din nou inlacrimati. Elise a ramas tacuta in urma mea si se uita neputincioasa cum dispaream din campul ei vizual.
"Gata, se terminase, cel putin asa simteam eu. O doream nu ca o prietena sau sora... vroiam sa o sarut sa o imbratisez. O iubeam. Dupa atata timp abea acum realizez aceste sentimente?! Cat de orb am putut sa fiu? Toata acele zile lipsite de griji si modul in care ma rasfata m-au facut prea plin de mine. Ma simteam ca un ticalos, un nenorocit, un bolnav ce se indrepta usor usor spre moartea sa. Pentru prima data in viata imi doream din tot sufletul sa mor, sa sfarsesc totul. Doamne, ce ar trebui sa ac in asemenea momente, cum ar trebui sa reactionez maine sau cand o voi mai vedea? Ce sentimente ar trebui sa ii arat si ce cuvinte sa ii spun? Si mai ales... cum as mai putea sa o privesc in ochi fara sa simt toata aceasta agonie.
M-am plimbat cateva ore de unul singur pe niste stradute ce mi se pareau extrem de gri in ciuda faptului ca erau acoperite de frunze, blocurile, cerul, oamenii, masinile, pomii frunzele, imi erau gri... Gri si lipsite de esenta, pana si fosnetul greoi ce s-a lasat asupra oraselului mi se parea lipsit de esenta si inutil. In acel moment toata lumea inghetase, si toate sunetele amutira. Doamne ce n-as da sa ma culc...

Autodistrugere

2009-11-11T06:46:00.000-08:00

Episodul 12
Autodistrugere

Oare in ce creatura ma transformasem? De ce ma comportasem in halul ala? Si cea mai importanta intrebare: De ce ma doare asa de tare sufletul cand imi reamintesc imaginea lor? Ma roade pedininterior si ma sufoca. Nici cearta pe care am avut-o cu ai mei nu m-a afectat asa cum m-a afectat acea imagine... Ma simteam jalnic, neputincios si foarte vinovat. O parte din mine dorea sa se duca la ea si sa implore iertare pentru comportamentul meu infantil, iar cealalta ma atintea ca pe un bolnav in camera uitandu-ma ca un batran ce isi reamintea nostalgic de vremurile bune. Stateam si ii priveam intens fereastra camerei sale si parca o asteptam sa o deschida si sa imi zambeasca cum o facea deobicei. Vroiam sa imi vorbeasca, sa imi dea un semn de viata! Nu mai puteam, ma autodistrugeam... Am incercat sa o sun de nenumarate ori, dar degetul meu pur si simplu ii forma numarul dar nu apasa butonul de apel. Am scris si sters atatea mesaje pe tablita pe care vorbeam la fereastra, stand pregatite pentru a i le arata. Dar ea nu aparea, probabil ca este cu individul ala acum. Imi venea sa zbier, sa tip, sa ma maltratez sa distrug sa ucid, eram fustrat, isteric deja eram gelos.
Orele continuau sa treaca iar ea tot nu ajungea acasa, deja dadeam mii de tururi de camera si ma uitam de zece ori la mobil, nu suna, insa exact in momentul in care eram pe cale de a imi pierde mintile decid sa ies afara din casa si sa ma duc in locul nostru secret. Ma imbrac pe furis deoarece am fost pedepsit pentru "comportamentul neadecvat" si ies afara din casa tot pe furis pentru a nu atrage atentia. In sfarsit eram liber! Acum era timpul sa o caut pe Elise, numai ca, ma gasise ea pe mine.
Vazand-o asteptandu-ma tacuta in fata blocului in razele soarelui ce treceau printre frunzele ramase in copaci ma distrugea, frumusetea ei, eleganta ei si felul in care ma privea imi ineca sufletul in durere. Era trista, ochii ei odata fericiti si plini de viata se uitau la mine plini de dezamagire si tristete, aceea a fost pentru prima oara am vazut acei ochi. Dau sa imi cer iertare dar din nou am fost intrerupt, de data asta de ea, de niste cuvinte ce m-au socat:
"Iarta-ma!" imi sune ea aproape in soapta cu o voce indurerata, parca dupa plans. Nu stiam ce sa ii spun, simteam cum mor usor si dureros, vocea ei, cuvintele ei, ochii ei imi zdrobeau sufletul. Cu pasi ingreunati de imaginea cu ea alaturi de acel baiat, de furia mea inexplicabila din acea dimineata ma apropii de ea si o iau in brate, ea se agata cu mainile de bluza mea si isi lasa capul in pamant. "Iart..."
"Am fost un prost!" o intreup eu pe un ton mai tare pentru a o acoperi. "Nu iti mai cere iertare deoarece nu mi-ai gresit cu nimic! Eu am gresit, eu am avut reactii exagerate! Nu stiu ce era cu mine dimineata asta! Imi pare rau!" ii spun strangand-o mai tare in brate, dar ea imi raspunde prin a se smulge de langa mine.
"Nu intelegi!" imi spune ea serioasa uitandu-se cu ochi rosii intr-ai mei, clar plansese. Cuvintele ei starneau un razboi in mine, ce sa nu inteleg? Ce facuse asa de grev incat sa isi ceara iertare? Ma speria!
"Ce sa inteleg?" o intreb eu nesigur ca vroiam sa aflu ce vroia sa imi spuna, chit ca in adancul sufletului meu stiam ce avea sa spuna.
Ea ezita si face cativa pasi inapoi apoi isi muc buza de jos. Ma simteam in ultimul hal, ca un jeg al societatii, vroiam sa mor, sa mi se stearga intreaga existenta de pe fata pamantului, sa nu las nici o urma in urma mea, sa nu ma fi trezit de dimineata."Mihai..." spune ea cu o voce tremuranda "Vreau... Vreau sa raman cu Gabi!" imi spune ea cu cateva lacrimi in ochi. Nu imi venea sa cred, nu era adevarat ce a spus, intreaga zi nu putea fi adevarata! Totul ma depasea, intreaga lume avansa asa de repede iar eu nu prindeam firul actiunii, totul trecea asa fluent pe langa ine fara a ma atinge iar cuvintele ei m-au lovit ca un bolovan. Nu stiam ce sa ii zic, nu tsiam ce sa cred sau cum sa reactionez, vroiam sa plang si nu puteam, vroiam sa tip dar nici macar grai nu mai aveam. Simteam usor usor cum ma parasesc toate fericirile, toate sperantele, toate amintirile frumoase, copilaria. Intr-o zi mi-am distrus ultimii zece ani de viata! Pana la urma cedez si simt cum lacrimile imi intetoseaza privirea.
"C-cum a...adica?" o intreb respirand neregulat cu o durere sfasietoare in piept.
"Iarta-ma Mihai! Te implor sa ma ierti!" spune ea cu siroaie de lacrimi spalandu-i fata. Auzind aceste cuvinte patetice spuse cu o voce mai patetica izbucnesc si eu in plans.
"De ce sa te iert:? Spune-mi de ce sa te iert cand tu... tu nu... mi-ai gresit cu nimic!" ii spuneam incercand sa im controlez lacrimile si nasul ce mi se scurgeau ca la bebelusi pentru a o linisti, insa tot ce faceam era sa o distrug si mai tare. Dupa aceea nici unul dintre noi nu a mai spus nimic si am plans impreuna plini de regrete si durere ca doi copii mici ce au fost pedepsiti de catre parinti. Am plans in hohote pana nu am mai stiut de noi, am plans pana ne-am secat ochii, si glasul ne-a disparut, chiar si dupa, am continuat amandoi sa plangem. In acel moment amandoi am stiut ca toata acea relatie de prietenie dintre noi era practic distrusa, intre noi s-a zidit un zid transparent si nici unul dintre noi nu il putea darama.

Puterea unei prietenii

2009-11-10T02:25:00.000-08:00

Episodul 11
Puterea unei prietenii

La inceputul clasei a opta eu si Elise am fost declarati de catre intreaga scoala cuplul perfect! In ochii tuturor noi doi nu eram numai doi prieteni foarte buni, ci doi indragostiti, iar colegii, profesorii pana si parintii au inceput sa faca anumite glume pe tema asta, stresandu-ma un pic. Poate asa si era, poate noi doi eram indragostiti nebuneste unul de celalalt dar eram prea orbi sa vedem acest lucru, eu unu nu m-am gandit niciodata la o relatie intre mine si ea, sau la sentimentele mele pentru ea prea mult, si asta nu pentru ca nu avea o personalitate super sau ca nu era frumoasa! Ba din contra! Era mereu zambitoare, nu o vedeam niciodata trista, era o optimista! Gandirea ei pozitiva ma incuraja, imi dadea putere! Era minunata, zambetul, rasetul, fericirea ei erau splendite, extraordinare! Era foarte blanda si intelegatoare, nu am auzit cuvinte rele venind din gura ei, si nici nu am stiut sa fi nutrit vreodata sentimente de ura. Sub ochii ei se ascundea un inger lipsit de aripi, era ca o sfanta! Mereu radia, mereu imi lumina ziua! Si cu toate astea, eu am privit-o toti acesti zece ani ca pe o prietena, toti acesti ani i-am fost mai apropiat ca oricine, si intr-un fel cel mai indepartat. Amandoi am fost niste prosti, dintre care eu cel mai mare.
Somnul imi era splendit, nu stiu ce visam dar nu vroiam sa ma trezesc! Ma uimeam si pe mine insumi cat de bine puteam dormi, iar Elise ma se intrecea pe sine insasi cu modalitatile sale de a trezi lumea. Asta a fost concluzia pe care am tras-o dupa ce a trebuit sa ma lupt cu puiutul de caine ce ma lingea innebunit pe fata, pe gat si pe unde mai apuca. Saracutul de el era sa zboare pe geam de la etajul sase daca ma speria un pic mai rau decat o facuse, deoarece nu era al meu nici al Elisei, nici unul dintre noi nefiind proprietar de caine. Logic ca in timp ce eu incercam sa imi prind inima ea se tavalea pe jos de ras. Nici macar tipetele mele nu o puteau potoli.
"Hai, hai ca nu a fost asa rau!" imi spunea ea incercand sa ma calmeze in drum spre scoala. Eu imi mentineam statutul de om tacut si suparat. "Eh haide, era dragut!" continua ea, eu nimic. "Hai mai, incercam sa glumesc cu tine..." ofteaza ea, eu in raspuns ii arunc inapoi o privire incruntata ce pare sa o intimideze. "Miau!" imi raspunde ea facand ca o pisica priviri mele urate. Eu nu cedez, ea lasa un oftat si isi ingroapa privirea in pamant si merge asa o vreme pana in momentul in care si-o ridica brusc si incepe sa spuna indispusa: "Doamne Mihaie! Ce-i cu tine? Era o gluma da? Ce rost are sa stai atata suparat pe mine din cauza unei tampenii ca asta?"
"O GLUMA? Macar l-ai cautat de purici sau de raie inainte sa il pui pe mine!?!??!?!" ma rastesc la ea iritat de enervarea ei.
"Hai nu fi paranoic!" imi reproseaza ea
"PARANOIC?" o ingan eu si mai iritat "NU ADUCI O JAVRA DE PE STRADA SI O PUI PE UN OM CE DOARME! Nu se face asa ceva!" zbier la ea iesit de sub control. Nu mi-a mai raspuns nimic la asta, ramasese socata de manifestarea mea, chiar inspaimantata pana la punctul in care ar fi putut izbucni in plans, dar nu o facuse. Doar se oprise din drum si ma privea ca pe un alt om. Ma simteam vinovat pentru ce am facut, exagerasem. Insa nu am apucat sa imi cer iertare ca Mihaela, o colega de-a ei a sarit pe ea din senin si a inceput sa o traga dupa ea inspre scoala deoarece eram in intarziere. Logic ca Elise si-a schimbat starea de spirit inapoi pentru a nu o ingrijora pe Mihaela, iar eu cu o oarecare tragere de inima mergeam tact in spatele lor. Pe tot drumul Elise nu s-a uitat nici macar o data la mine.
Primele doua ore s-au desfasurat normal, iar in pauze Elise nu era de gasit, imi faceam griji deoarece nu vroiam sa stric zece ani de prietenia din cauza unui caine nenorocit! Trebuia sa imi cer scuze personal de la ea, dar nu era nici in clasa, nici pe hol, incepusem sa ma intreb daca iar plecase cum o facuse si acum cateva zile fara a imi spune. Nu imi pot da seama ce se intampla cu ea, comportamentul ciudat, secretozitatea, disparitiile ei, toate acestea ma framantau si imi rodeau linistea interioara. Trebuia sa aflu ce se intampla cu ea! O mai caut in cateva clase pe unde obisnuia sa se mai duca dar nici acolo nu era, imi pierdusem toate sperantele ca voi mai afla ceva de ea, dar asta pana dau de Mihaela de la care aflu in urma unui interogatoriu amanuntit ca astazi era de serviciu si ca o voi gasi pe culoar la etajul doi. Era prea tarziu pentru a ma duce la etaj deoarece deja se sunase si profesoara intrase in clasa, asa ca intru la ore cu gandul de a cere la toaleta mai tarziu pentru a vorbi cu ea.
Imi luase mult pana sa o conving pe profesoara ca eu chiar aveam nevoie la toaleta si nu ma duceam sa ma prostesc dar reusisem, eram mandru de teatrul jucat de mine si in ciuda faptului ca am mintit-o asta nu inseamna ca ea avea dreptate, nu ma duceam sa ma prostesc ci sa salvez o prietenie. Nici macar nu stiam cum sa ii vorbesc sau sa o privesc, imi era rusine de comportamentul meu din acea dimineata, acum daca stau si ma gandesc si imi reamintesc reactia mea imi vine sa fug mancand pamantul departe de societate si sa ma ascund intr-o gaura de sarpe in asa fel incat nimeni sa nu ma mai vada vreodata, dar trebuie sa fac asta. Fiecare treapta pe care o urcam parca imi dadea curajul de care aveam nevoie, in momentul in care am pasit pe ultima treapta a scarilor, ajungand la etajul doi, aveam in minte deja tot planul, tot ce trebuia sa ii spun, vocea si reactile, sau mai bine zis le-am avut deoarece imaginea pe care am vazut-o a ucis o parte din sufletul meu. Inima imi spunea ca nu e adevarat ceea ce vedeam insa mintea nu, nu aveam cum sa ma insel. Elise era cu un baiat pe care nu il cunosteam si statea la cativa pasi de el cu mainile pe pieptul lui cuprinse tandru de ale sale. Cand i-am vazut in acea postura o durere chinuitoare mi-a cuprins intreg corpul si mintea imi era haotica, as fi zbierat daca nu as fi fost intrerupt de vocea celui ce statea in fata Elisei
"Stiu ca nu e corect ca fac asta tinand cont ca tu esti cu mihai, dar te plac foarte mult! De ceva timp in coace sunt indragostit si azi este ziua in care nu m-am mai putut abtine! A trebuit sa ma descarc..." Nu am mai asteptat sa continue ca o furie stranie mi-a pus stapanire pe tot corpul si condus de niste ganduri sinistre ies din ascunzatoare si ma indrept violent spre nenorocitul din fata Elisei sa ii zdrobesc fata. Nu mai simtisem niciodata atata furie si atata ura fata de o persoana cum o simteam atunci. Vroiam pur si simplu sa il ucid. Elise vazandu-ma si-a retras ca arsa mainile dintr-ale lui iar el abia reusise sa imi blocheze pumnul greoi ce avea sa ii scoata cativa dinti. Apoi ar fi urmat inca unul aca nu ar fi iesit o profesoara sa ma duca la directoare, de unde am fost escortat acasa de catre parinti. Nu mai apucasem sa imi cer scuze pentru comportament dar nu imi mai pasa, daca asta era puterea unei prietenii, atunci totul ar putea arde!

Zile linistite

2009-11-09T11:09:00.000-08:00

Episodul 10
Zile linistite

Dormeam foarte linistit, si aveam un vis minunat in acea dimineata. Aseara ma culcasem special mai devreme pentru a ma trezi in timp pentru scoala dar in ciuda acestui fapt oboseala a fost inlocuita cu adanca relaxare mai ales ca dormeam si mai bine cu geamul deschis lasand sa intre racoarea tomnatica de dimineata. Mama imi deschidea mereu geamul sa se aeriseasca dimineata, insa nu ma trezea niciodata, ma lasa in voia mea si nu ma stresa cu ore de culcare si trezire. Totul era perfect pana ceva ud ma plezneste pe fata ce la inceput mi se pare a fi un peste, dar era o carpa uda. Iar venise Elise sa ma trezeasca de plecare! Cat de stresanta este dimineata cu modalitatile sale "speciale" de a ma trezi! Dimineata trecuta mi-a suflat piper in nas, acum doua dimineti s-a pus in pat cu mine, inspre perete si m-a inpins, si tot asa, noroc ca am niste nervi de otel...
"Buna dimineata!" exclama ea vioaie.
"Ti-am zis sa nu mai faci asta!" tip nervos la ea.
"D-dar vin in fiecare dimineata si te trezesc gandindu-ma numai la binele tau" spune prefacandu-se ca e pe cale sa planga. Dar oricat de prost s-ar preface in cele din urma nu am incotro si cedez, ca in fiecare dimineata de altfel si se duce la masa inaintea mea. Nu stiu e a apucat-o deoarece nu folosea metode asa brutale de a ma trezi dimineata cand eram mai mici. In toti acesti zece ani in care ne cunoastem, anul asta este anul in care mi se pare mai jucausa si poate mai ciudata ca oricand. Las un oftat sa iasa si spun in gura mare involuntar in timp ce imi dadeam bluza de pijama jos:
"Fiinte ciudate fetele astea..."
"Ba nu suntem deloc ciudate!" spune ea din pragul usii cu sanvisul in gura. "Daca ai sti cat de simple suntem..." continua uitandu-se nestingherita la mine cum ma schimbam.
"Ai putea inchide usa?" ii spun eu oarecum fustrat de prezenta ei. Ea intra in camera si inchide usa dupa ea. "Ai putea iesi din camera si sa inchizi usa?" ma corectez.
"Esti plicticos!" spune ea iesind nonsalant din camera. Dupa ce a iesit din camera termin cu schimbatul si ma duc la masa sa observ ca nu mai aveam nici un sanvis in farfurie.
"UNDE SUNT!?" zbier flamnad in timp ce ea se uita satisfacuta la reactia mea.
"Ce sa fie?" ma intreaba cu un aer nevinovat
"Sanvisurile mele!"
"Care sanvisuri?"
"CELE PE CARE LE-AI MANCAT!"
"In frigider" imi raspunde ea pe un ton inocent in timp ce mie imi venea sa ma bat cu un taur. Maraind deschid frigiderul si iau cele doua sanvisuri ramase. "Mama ta face sanvisuri bune!" constata ea lingandu-se pe bot in momentul in care ma uitam crucis la sanvisul ce lipsea din farfurie.
"Azi la scoala iti mananc mancarea!" declar de parca m-as pregati de razboi.
"Nu am!" declara mandra de ea.
"Oi oi, nu e ceva de care sa te mandresti!"
"Ba da, azi intru la regim!"
"Si sanvisul meu ce a fost?"
"O exceptie!"
"Grrrrr, iti iau banii!" declar victorios cu gura plina.
"Un taran ca tine nu va reusi! Inghite inainte sa vorbesti!" ma cearta de parca ar fi maica-mea
"Iertati-ma stapana!" ii spun punand o fata speriata.
"Scuze acceptate! Acum hai ca suntem in intarziere!" constatea ea pregatindu-si incaltarile. Cu jumatate de sanvis in gura o urmez si ma incalt si eu si plecam spre scoala cum o faceam de 8 ani incoace iar inainte la gradinita. Ea este Elise, prietena mea din copilaria si vecina din blocuri din fata. La inceput cand eram mici stateam si aruncam cu tot felul de tampenii unu in casa celuilalt deoarece stateam geam in geam, a doua zi ni le luam inapoi, asta daca vroiam sa le mai dam. Apoi cu timpul fiecare a devenit ca un membru al familiei celeilalte, putand intra in casa nestingheriti, sta de vorba liberi cu parintii celuilalt si toate familiaritatile ce ni le puteam permite. Pentru mine Elise imi era mai mult decat o prietena, de multe ori mi-a fost alturi la greu iar eu la fel, am ras si plans impreuna, ne-am jucat impreuna si am fost pedepsiti impreuna, orice faceam si oriunde mergeam, eram impreuna, si culmea nu ne plictiseam unu de celalalt. In zece ani de stat impreuna nici unu nu s-a plans de plictiseala sau discomfort. Bine, certuri au existat o gramada, cand eram mici ne mai si bateam din cand in cand, dar nu stateam mult suparati, joaca era mai importanta decat o papusa fara o mana sau un soldatel stricat.
Ziua s-a scurs perfect normal, fiind in clase diferite decat in pauze reuseam sa stam impreuna, in timpul orelor dormeam dus in banca, la pranz am mancat niste sanvisuri de la o colega. Insa, dupa ore nu am mai mers impreuna acasa cum faceam deobicei. Am intrebat de ea prin clasa, toata lumea imi spuneau ca a chiulit dar nu ii puteam crede! Nu ii statea in fire, nu ar fi plecat fara sa ma anunte, nu ar fi renuntat la ore. Stiam ca nu aveam dreptul de a ii controla asa viata, dar schimbarile recente si chiulul de astazi ma puneau pe ganduri... Ceva era neinregula cu ea. Apoi restul zilei nu am mai auzit nimic de ea, abea seara am sunat-o in momentul in care am vazut lumina de la geamul ei se aprinsese. Raspunsul la intrebarea mea nu a fost unul clar, dar imi garantase ca totul era bine, iar eu am fost nevoit sa o cred.
In acea seara m-am culcat cu iluzia ca totul era bine visand la zilele linistite ce vor avea sa vina.

Povestea noastra

2009-11-08T06:54:00.000-08:00

Episodul 9
Povestea noastra

"Atunci, fara nici un pic de suparare, as putea propune ceva?" o intreb, vazand-o pusa de ea insasi la nanghie stresandu-se pentru mai nimic, dorind sa schimb atmosfera. Starea ei era un pic cam ciudata si ma simteam si un pic cam vinovat pentru ca am indus-o in ea.
"Ce?" imi raspunde inapoi robotizat.
"Sa plecam!" ii raspund zambind cat puteam eu mai prietenos. Ea imi raspunde prin a pune o expresie un pic mirata.

"Nu iti termini cafeaua?"
"Pentru un motiv anume nu mai am pofta de cafea. Sa mergem mai bine!" ii raspund ridicandu-ma de pe scaun intinzandu-mi mainile si ies din cafenea urmarit de Livia ce mergea tacuta in spatele meu.
"Incotro?" o intreb bagandu-mi mainile in buzunar.
"Tu ai spus ca vrei sa mergem..."
"Da... aveam chef sa ma plimb."
"Si....."
"Tu decizi unde!"
"Atunci..." spune ea ganditoare. "Hai pe aici!" continua dupa un moment de tacere pornind inspre parc. Desigur ca nu am ajuns direct acolo, fara a face nici o oprire neplanificata. E imposibil sa faci opriri neplanificate in centrul istoric cum ar fi opririle la "Palaria veche" unde mereu gaseai tot felul de palarii ciudate de care sa faci misto sau pentru mine opririle la magazinul de aparate de fotografiat. Fotografia este o pasiune in care m-am aruncat acum patru ani. Este singurul lucru ce mi-a ramas ca amintire de la... ea... De patru ani fotografia reprezinta bucuria si durerea mea... Deja s-au facut patru ani.... Las un oftat sa iasa involuntar si ma desprind de magazinul de aparate de fotografiat si aproape ca o trag pe Livia ce se uita curioasa la schimbarile de pe fata mea ce probabil nu ma intreba nimic pentru a nu-mi invada intimitatea cu prea multe intrebari.
"Si de ce ziceai ca nu esti la scoala?" o intreb pentru a iesi din starea asta si pentru a o elibera si pe ea de orice fel de curiozitate sau grija. "Adica nu imi pari genul de fata care ar chiuli frecventat"
"Eeeh...? Si de cand ma cunosti tu asa bine?" ma intreaba ea uitandu-se la mine cu ochii mijiti.
"Nu stiu.... Asta imi inspiri. Nu pari genul de fata rebelioasa."
"Dar ce gen de fata iti par?"
"Genul de fata ce sta cuminte in banca ei"
"Adica mai fraiera de felul ei" imi raspunde schimbandu-si expresia si vocea intr-una ciudata
"Nu! Nicidecum!" ii raspund aproape imediat intrand in jocul ei.
"Eh... Nu-i nimic. Inainte chiar eram o fraiera dar de azi nu mai sunt."
"Ooh... Bravo!" exclam incurajator "Dar de ce spui asta despre tine?" o intreb in continuare.
"Eh... Ce este un om ce nu stie sa se descurce cu problemele ce i le ofera viata? Un fraier! Astazi, m-am eliberat de o problema!" spune ea uitandu-se la mine zambindu-mi mandra de ea.
"Waaa! Bun, bun! De ce problema te-ai eliberat?"
"Consiliul de elevi!" imi spune ea nonsalant in timp ce noi tocmai intram in parc.
"Cum adica?"
"Am plecat de la sedinta!" imi spune scurt. Oarecum ma irita faptul ca imi spunea atat de putine lasanu-ma sa ma gandesc un plan intreb de intrebari pentru a o dezlega.
"Asta nu iti va aduce mai multe probleme?"
"Ba da!" imi raspunde mandra de ea. Nu o intelegea, nu inteleg cum poate fi asa mandra ca a intrat in alte probleme.
"Okay! Deci imi poti explica te rog ce se intampla aici? M-ai pierdut de la consiliul de elevi..."
"Haha! Uite cum sta treaba: eu am doua colege: Bianca si Raluca, cele mai tampite persoane din clasa si totodata cele mai pupincuriste. Mai pe scurt catelusele dirigai! Ele, pentru a ii face pe plac stapanei lor, si m-au tras si pe mine dupa ele pentru a ma duce in locul lor la sedinte in timp ce ele culegeau laurii de la diriga."
"Aha, si acum ai plecat pentru a ajunge la urechea dirigintei tale ca nu a fost nimeni si sa te dea pe tine afara din comitet iar ele sa cada prost in fata ei."
"Dap!" imi spune ea zambitoare
"Haha! Nu va puneti cu Livia!"
"Niciodata!" exclama ea cu un aer malefic si incepem amandoi sa radem cum stiam noi mai dur si mai amuzant starnind cateva priviri ciudate venind de la oamenii din parc. Vremea afara parca se mai incalzise unpic si cerul se mai inseninase ca raspuns al veseliei ce ne-a cuprins pe amandoi. Putinii nori de pe cer parca au prins in sfarsit un alb mai curat si erau mai pufosi. Ochii ei ma fermecau, zambetul imi alungau orice sentiment necurat din mine iar vitalitatea ei ma reinvigora. Doamne de cand nu am mai simtit aceste sentimente... de cand nu am mai zambit asa de larg... De cand nu mi-am mai dorit asa de mult sa tin pe cineva in brate? Fiecare moment petrecut alaturi de ea in acest parc imi parea asa de linistitor, fiecare cuvant scos de ea imi rasuna in suflet, iar prin fiecare atingere, imi atingea inima. Pe masura ce vorbeam cu ea, si glumeam cu ea, ma indragosteam din ce in ce mai mult. Am facut cea mai buna alegere cand am decis sa o las mai moale cu scoala! In sfarsit mi s-a oferit o ocazie sa ies din rutina si mi-am jurat ca nu am sa o ratez!
Orele se scurgeau ametitor de repede iar noi nu oboseam de plimbat aiurea si vorbit despre toate tampenile din lume.Afara deja se inserase dar noi nu realizasem, in momentul acela eram numai noi doi in intreaga lume. Detasati de timp si spatiu, pluteam spre necunoscut iar mie imi era din ce in ce mai clar ca asta era momentul nostru. Acum sub miliardele de stele de pe cer ce imi umpleau inima si mintea cu curaj, sub luna cristalina ce emana o lumina senzuala concentrandu-se parca special pe noi doi. Eram doi actori indrgostiti intr-o poveste de dragoste, doar ca noi nu jucam teatru ci ne traiam povestea... Povestea noastra ce abia incepuse!
Strangandu-mi toate fortele daruite de la racoarea dulceaga a serii, luna si stelele cerului pur, imi inving timiditatea si ca un copil mic fara a sti ce sa fac in continuare ii apuc mana rece. Ea imi strange mana la randul ei si imi arata frumusetea fabuloasa a zambetului ei si se opreste din mers. Eu nepregatit mai fac doi pasi apoi realizez ca trebuie sa ma opresc si ma intorc inspre ea. Dupa atatea ore de vorbit in sfarsit tacusem amandoi si ne studiam fata celuilalt asteptand un semn. Imi era frica sa nu interpretez acest semn gresit, dar nu mai conta nimic acum! Cumana tremurand de emotii o ridic si ii ating obrazul cald, ea face cativa pasi timizi inspre mine, eu la randul meu mai fac unu. Ea cedeaza privirilor mele si isi inchide ochii punandu-si cealalta mana in jurul braului meu in timp ce mana mea imi aluneca de pe obraz in parul ei, pe ceafa, cealalta mana a mea ii da drumul maini mele si sincronizat eu o duc pe spatele ei iar ea imi inconjoara perfect braul, cedez si eu emotiilor si imi inchid ochii, incetul cu incetul fetele noastre ni se apropiau iar in momentul cand ne-am simtit respilatile tremurande, in sfarsit ne-am indeplinit pofta inimilor noastre si ne-am sarutat ca doi indragostiti ce s-au reunit dupa o lunga cautare. Eram prea hipnotizat de sarutul buzelor sale moi si dulci pentru a mai simti fericire sau tristete, eram prea cuprins de moment pentru a mai sti de existenta timpului, eram mult prea atras de ea pentru a mai recunoaste ca pe lumea asta mai e si altcineva!
Aceasta era seara noastra, lumea noastra, povestea noastra!

Inceput de poveste

2009-11-07T12:33:00.000-08:00

Episodul 8 Inceput de poveste

Iar se intamplase sa fiu abandonata de bunele mele colege in pragul unei sedinte al consiliului de elevi, lasata sa ma duc in acel iad al plictiselii, sa ascult toate tampeniile aruncate de directoare la noi si toate sugestiile tampite a unei clase de oameni distrusi. Dar astazi nu va fi asa, azi voi pleca de la scoala si voi lasa toata clasa sa sufere in urma ignorantei lor. Nici macar nu am vrut sa fac parte din comitet! Am fost fortata de nenorocitele de Bianca si Raluca sa intru pentru a se lauda in fata dirigai. Am incercat sa ies din asta, dar proasta aia nu va asculta pe nimeni inafara de javrele alea doua! Ma enerveaza la culme! Insa mi-am promis sa nu ma mai las afectata asa usor de tampitele din jurul meu ce mereu incearca sa imi foloseasca naivitatea pentru a se pune ele bine cu cineva fara a ridica un deget! De data asta le voi arata cum e sa cazi drept poasta in fata cuiva! Nu ma voi certa cu ele... ci voi pleca linistita de la scoala cu toate absentele motivate pe baza sedintei, si voi bea un suc sau o cafea intr-un loc linistit lipsit de tampiti.
Lasandu-mi scoala in urma simteam un sentiment puternic de vinovatie presimtind dezastrul ce va iesi dar si o senzatie mareata de mandrie! n sfarsit o facusem! Imi luasem inima in dinti si am ripostat, sper ca de acum nu voi mai fi privita ca o fraiera, voi fi privita urat de clasa la intoarcere dar nu imi mai pasa. Am pus in sfarsit capat acelui lant de umilinte, acelei rutine ingrozitoare, imi redescoperisem mandria! Nu inteleg cum de o lasasem sa moara asa usor. Proasta am fost ca le-am lasat, dar ma bucur nespus de mult ca m-am redescoperit. Insa deodata las un oftat adanc si toate acele sentimente marete se risipesc in aer luandu-si locul inapoi apatia.
Ajungand in centrul istoric al orasului imi pierd ceva timp in racoarea dulce a stradutelor pustii. Din toate lucrurile existente pe lumea asta, racoarea mi se pare cireasa de pe tort! Iti va fi mereu alaturi si va reusi mereu sa calmeze focul furiei ce iti infesteaza sufletul si iti va ordona haosul din tine! Toamna... anotimpul mortii si al renasterii mele! Uitand complet de incidentul cu sedinta, incep sa ma uit hipnotizata in vitrina unui magazin ce vinde tot soiul de margele pentru a-ti face singura colierul dupa placul inimii. Dupa ce imi satisfac pofta de margele cumparand inca un set ,pentru a-mi face inca un colier pentru a-l arunca in sertar alaturi de celelalte zeci, trecand pe langa cafeneaua de langa magazin imi sare in ochi un baiat ce parea a fi baiatul de acum cateva zile, Mihai, ce statea singur in intreaga cafenea cu o cafea neatinsa in fata. Lasandu-ma dusa de euforia momentului intru fara a gandi in cafenea si ma indrept sprea masa lui si il salut:
"Yahooo!"
El tresare si se uita subit la mine cu o fata ce parea a fi mai mult socata decat uimita. "B-buna!" se balbaie neindemanatic dupa o scurta pauza.
"Deranjez?" il intreb lasandu-mi greutatea corpului pe celalalt.
Mihai isi una dintre maini la ochi si si-i freaca de parca abea s-ar fi trezit. "Nu, ia un loc!"
Nu ii multumesc dar ocup locul din fata lui fara a astepta de terminat de vorbit. "Ce faci aici?" in intreb curioasa sprijinindu-mi barbia de ambele maini unite.
"Mai nimic... ma plimb..." imi raspunde dand din umeri nepasator "Nu te-ai mai dus la scoala?" intreaba in continuare fara a se gandi prea mult.
"Am fost..." ii raspund un pic melancolica amintindu-mi de faptele colegelor mele. "Dar nu mi-a trebuit nici o ora asa ca am plecat!" continui glumeata. Mihai lasa afara un oftat si soarbe un pic din cana de cafea. "S-a intamplat ceva?" il intreb intr-o oarecare masura ingrijorata de starea sa.
"Nu.." imi raspunde printr-un alt oftat.
"Dar?"
"Pai asta si este... Nu s-a intamplat nimic! Niciodata nu se intampla nimic!" imi raspunde cu o voce oarecum stresata.
"Adica?" il intreb uimita de schimbarea subita.
"Niciodata nu se intampla nimic in lumea asta! Nu ti se par zilele un pic cam repetitive? Adica in fiecare dimineata te trezesti pleci la scoala acolo iti irosesti timpul incercand sa inveti niste lucruri complet inutile doar pentru a le face pe plac unor persoane ce cred ca stiu tot ce e mai bine pentru tine ca mai apoi sa descoperi ca iti sunt inutile si ti-ai irostit timpul, apoi te duci cuminte acasa pentru a iti irosi timpul invatand pentru un examen nenorocit ce nu va putea spune nimanui cat valorezi tu cu adevarat insa toata lumea spune ca asa este, din cand in cand mai iesi afara in aceleasi locuri cu aceeasi prieteni facand aceleasi lucruri apoi te culci si a doua zi o iei de la capat?" imi raspunde calm oprindu-se din cand in cand sa isi traga sufletul intreptandu-si privirea spre ochii mei parand sa ma studieze inamanuntit. Culoarea si privirea din ochii lui ma speria si captiva in acelasi timp.
"Dar ce ti-ai dori de la viata atunci?"
Lasa un oftat si se lasa pe spate. "Stiu si eu? Se spune ca viata fiecaruia contine o poveste aparte, ca oricine poate trai povestea sa. Insa eu nu imi simt povestea, nu exoista nu a inceput sau nu deja s-a terminat. Dar cat timp traiesti exista o poveste, nu? Atunci unde e povestea mea? Sau poate oi fi un prost ca inca mai cred in povesti de dragoste?" terminand de vorbit ramane in pozitia initiala si se uita posomarat in gol. Oarecum m-au uimit vorbele sale, nu se intampla sa intalnesti in fiecare zi o persoana ce sa iti spuna asta cu o asa sinceritate, sau poate era si naivitatea mea implicata in asta, dar am luat decizia ca xel mai bine ca ii zambesc.
"Of, esti atat de atent la lumea din jur incat nu te mai poti privi pe tine? Ti se pare ca lumea din jurul tau nu este ca intr-o poveste in timp ce tu insuti esti povestea mult dorita de atatea fete ce viseaza la dragoste..."
"Care fete, care dragoste, ce visare? Mai exista asa ceva?" ma intrerupe oarecum iritat de vorbele mele.
"Cum care? Cum sa nu mai exista! Nu exista deoarece tu le negi! Nu le vezi deoarece esti orbit de propria-ti suferinta!"
"Nu neg nimic! Si vederea imi este buna! Inexistenta acestor lucruri nu are nimic de aface!"
"Esti incapatanat!"
"Nu sunt!"
"Ba esti!" aproape ca ma rastesc la el vazandu-l asa inchis la minte
"Da-mi exemplu!"
"EU!" aproape ca tip enervata de imaturitatea lui, dar realizand ce am spus si tonul pe care am spus-o ma scufund in rusine si imi ingrop privirea in pamant. El nu spune nimic, tacerea lui ma distrugea, imi era jena sa il privesc in pchi dupa ce am spus asta, fapt ce ma umplea oarecum de nervi si ura fata de el! Parca se juca cu mine dar eram neputincioasa in aceasta stare.
"Si de ce doar visezi?" ma intreaba foarte calm intr-un sfarsit.
"Deoarece nu exista" ii raspund fara a gandi prea mult
"Deci te contrazici pe tine si imi si negi existenta in acelasi timp" imi reproseaza cu un oarecare ton superior ceea ce aproape ca ma enerveazala culme fapt ce ma determina sa im redirectionez prvirea inspre el intalnindu-i privirea blanda.
"Atunci, fara nici un pic de suparare, as putea propune ceva?" ma intreaba cu un ton linistitor si o fata si privirea calma, blanda total opsa acelui Mihai de dinainte.

Disperare

2009-10-23T12:37:00.000-07:00

Episodul 7
- Disperare -
Ii placea foarte mult frigul. Dar nici cel mai mare ger nu i-ar fi racit sufletul.
Uimitor cat de mult tin oamenii la normalitate. La un lucru asa de fragil, asa de usor de distrus... Ce porcarie! Nu ii inteleg cum de se pot bucura in fiecare seara inainte de culcare ca au dus o zi normala, o zi fara nici o intamplare iesita din comun. As putea sa imi raspund singur la aceasta intrebare dar m-ar arunca automat in alte intrebari: O fi gandirea mea mult prea limitata sau sunt un rasfatat si vreau mereu ceva mai mult? Dar e normal ca un om sa doreasca ceva mai mult. Si acum vine si contradictia: eu urasc normalitatea insa am declarat ca e normal ca un om sa doreasca mai mult. Deci analizand aceste doua afirmatii imi reiese ca ma urasc pe mine insumi, dar nu e ceva cine stie ce sa ajung la aceasta concluzie deoarece sincer sa fiu nu sunt multumit cu simplitatea acestei lumi, iar a ura sau a nu fi multumit cu lumea inseamna a fi nemultumit cu modul tau de gandire, adica mai pe scurt cu persoana ta. In jurul meu toata lumea este asa fericita cu ei insisi facand lucruri atat de banale precum a manca a te duce la scoala, a vorbi cu prietenii tai ce ii ai de ani intregi pe care ii sti ca pe dosul prorpiei palme, a sta si a te uita la altii cum joaca fotbal la televisor, aproape ca ii invidiez. Dar nu ii invidiez in totatlitate doar pentru un singur fapt: nomalitatea distruge diferentierea. Ce inseamna a fi normal? Unui obiect frumos ii spui ca e super, unui obiect banal ii spui ca e normal. DECI spunand ca toata lumea e normala e ca si cum ai spune ca e banala, plicticoasa, la fel, lipsita de calitati. Asa am decis eu, sa scot cursul firesc al urmatoarelor cateva zile renuntand la mersul la scoala, plimbandu-ma aiurea pe stradutele pustii din centrul istoric al orasului uitandu-ma prin vitrinele magazinelor de antichitati ce asteptau clientii ce pareau sa nu vina niciodata. Doar eu veneam si le amageam, le creeam sperante ca le voi cumpara si isi vor gasi si ele intr-un sfarsit un proprietar, cineva ce va avea sa le stearga de praf si sa le lustruiasca, insa nu era asa. Veneam, ma uitam, dispaream. Si in modul asta mi-am petrecut diminetile timp de aproximativ doua-trei ore.
Apoi mergeam la cafeneaua mea preferata: "Black City", evident numele li se tragea de la faptul ca faceau cea ami buna cafea neagra din tot orasul, dar nu era chiar asa recunoscut, sau cel putin eu mereu il gaseam mai pustiu. Mereu ma asezam la locul meu de langa fereastra, comandam o cafea, imi aprindeam o tigara si ma lasam purtat de murmrul putinilor oameni dinauntru si imaginii nostalgice a ce a fost o data orasul undeva departe in adancul constiintei mele. Era linistit locul acesta, foarte linistit, daca aveai vreo problema si ai nevoie de un moment de meditatie acesta e locul potrivit. Las un oftat adanc sa imi iasa din suflet. O racoare dureros de nostalgica intra pe usa o data cu un client ce ma duce inapoi in acea noapte groaznica, in acea cladire in care sufletul mi s-a destramat. Intre acei pereti reci, intunecati, pe acele scari interminabile pe care fugeam ca disperatul spre acoperis, presat de putinul timp pe care il aveam. Inima-mi era innebunita, ravasita de acea disperare ce te lasa neputincios si iti inmoaie picioarele ce incepeau sa te doara si simteai cum incetineai, cum erau legate intre ele si alergai neindemanatic. Aproape ca plangeam in timp ce alergam pe scari, lacrimile imi curgeau in mod constant, insa nu era prea tarziu, puteam ajunge, puteam sa schimb totul. In ciuda faptului ca picioarele ma dureau ingrozitor si aveam nevoie urgenta de o pauza, ca nu mai puteam respira de oboseala, tristete si disperare si eram pe cale sa lesin, ca nu mai vedeam la doi metrii in fata mea din cauza lacrimilor provocate de stres si de teama, eu alergam cu toate fortele mele, mai repede ca niciodata.Prin cap imi treceau o sumedenie de ganduri pe care nici macar nu le puteam distinge, simteam ca innebunesc, ca voi ceda nervos n urmatoarea secunda, insa nu imi puteam permite sa fac asa ceva! Daca ma opream acum totul era dus, totul era in zadar iar viata mea se putea opri acolo si atunci! In drum spre aceasta cladire cazusem si imi ranisem urat genunchiul si ma durea ingrozitor, nu conta! Eu alergam! Geaca imi ramasese agatata undeva, eram mort de frig, pielea ma durea ingrozitor, eram rosu tot, nu conta! Trebuia sa ajung! Trebuia.... Dupa cateva minute de urcat scari ce au parut o vesnicie in sfarsit vad usa catre acoperis. Cu o forta nemaintalnita o trantesc dar imediat dupa aceea sunt adus in prezent cu forta de catre vocea vesela a unei fete.
-Yahoo..! ma saluta ea plina de viata. Acea energie miraculoasa aproape ca m-a facut sa izbucnesc in plans

Un inger in descompunere

2009-10-23T12:33:00.000-07:00

Episodul 6

Un inger in descompunere

Adesea stau si ma gandesc la conditia patetica a omului. Este o elogie a singuratatii, o iluzie ce iti ofera impresia ca imparti ceva cu cineva in timp ce tu intr-adevar esti o fiinta singura din toate punctele de vedere. Te nasti din singuratate, traiesti in singuratate si intr-un sfarsit mori in singuratate, tot ce ti-ar putea spune ca nu e asa, e o simpla iluzie creata de disperarea ta de a te salva. Dar este imposibil sa intreci singuratatea, nici cu cele mai mari relatii amicale, sau cele mai pasionale relatii de dragoste. Orice mod de trece de aceasta stare universala a omului, este doar o minciuna frumoasa.
Dupa acea intalnire nu am mai auzit nimic de Mihai timp de cateva zile ce s-au scurs neafectate de aparitia sa. Lumea nu a devenit mai luminata sau intunecata, iar oamenii din jurul meu tot la fel de ipocriti au ramas, mai ales asa zisele prietene, ce pe la fata iti zambeau, si pe la spate te vorbeau. Mare noroc ca nu le-am dezvaluit mai nimic despre viata mea si nici nu le-am oferit posibilitatea de a-si baga nasul prea adanc in ea.
Dupa inca doua ore de stat si privit pe geam diversi elevi, nori, pasari si oameni fumand la balcoane, in sfarsit de intoarce persoana pentru care eram loctiitoare - asa zisa "cea mai buna prietena a mea" Claudia ce cu un ranjet si o privire iritant de prietenoasa ma saluta si imi multumeste de parca ar avea tot dreptul din lume sa imi ceara aceasta favoare.
"Pentru putin!" ii raspund cu cea mai falsa prietenie dar noroc ca nu prea se pricepe la citit oameni.
"Am ratat ceva?" ma intreaba ea uitandu-se la mine cu ochi de catelus.
"Da!" ii raspund intorcandu-mi privirea spre usa cancelariei.
"Ce ce ce?"
"Ziua unui profesor care mi-a dat o ciocolata intreaga si desigur mancat-o singura" ii spun evident mintind.
Ea incepe sa tropaie frustata. "Haaaa! Trebuia sa imi opresti si mie din ea! Doar din cauza mea ai primit-o!" bombane suparata ori intrand in joc ori din simpla naivitate, fapt care imi sporeste si mai mult iritarea. Nu are nici cel mai mic drept sa se comporte asa familiar cu mine tinand cont de ce mi-a facut! Nici nu ar trebui sa imi mai vorbeasca... Eu ii stiu pacatele, dar ea nu si le stie inca, asa ca va plati pentru ignornta ei suprema! Intr-o seara mai mult ca sigur se va trezi cu un telefon de la o persoana necunoscuta ce ii va spune cu vocea i infricosatoare "Stiu ce ai facut asta vara!". Imaginea din minte ma face sa zambesc fara sa stiu starnind-o si mai mult pe Claudia.
"Haaa ce rea eessti! Razi de ghinionul altuia!"
"Eu sunt rea? Tu trebuia sa fi aici de la inceput!" ii raspund pe un ton rautacios ce o face sa se intimideze un pic.
"Dar sti ca am avut un test si o ascultare de care nu puteam scapa!" excalam ea facand pe nevinovata.
"Bine, bine, iarta-ma..." oftez eu lasandu-ma invinsa ana nu cedez nervilor si o luam la bataie, fapt ce o face sa ma ia in subit in brate.
"Lasa, lasa... tot te iubesc!" imi spune ea in gluma probabil ca sa ma tachineze mai rau deoarece stia ca nu imi plac genul asta de glume. Se suna de intrare, si folosesc aceasta scuza pentru a ma smulge din bratele ei si a pleca spre clasa fara a isca cine stie ce scandal. In sfarsit scapasem de ea, nu o suportam insa nu stiu de ce stateam cu ea. O furie isterica ma apuca ce ma forteaza sa ma ascund in toaleta pana imi trece pentru a nu starni suspiciune, ultimului lucru care imi lipsea este ca lumea sa mi se urce toata in cap. De mult nu am mai experimentat o asemenea criza de nervi, sufletul ma durea ingrozitor, amintindu-mi atatea scene fericite, furate de de acea creatura nenorocita, de acel zambet si acea naivitate! O voi distruge, o voi distruge, o voi distruge O VOI DISTRUGE!
Deodata sunt scoasa din acea stare de nevrozitate de zgomotul unei usi trantite, inima mi-a revenit inapoi in prezent, iar toate sentimentele mele s-au risipit brusc odata cu acel sunet. Oricine ar fi fost, ar trebui sa ii multumesc, dar mai important era sa ajung la ore. Restul zilei s-a scurs ca apa printre degete, nestingherita lasandu-mi o senzatie rece in suflet. Aveam nevoie de o flacara ce sa imi usuce sufletul, cineva sa sa ma protejeze de acea apa rece, sa ii devieze cursul, sa ma ajute sa scap din aceasta lume, de acest timp, de acesti oameni. Sa umblam singuri nemuritri spre infinit. Doamne! Ce n-as da pentru un strop de dragoste, pentru a imi intalni ingerul ce ma va spala de aceste pacate, de aceste sentimente putrede. Sunt satula de amagirile suferite pana acum. Desigur am mai avut relatii de la despartirea de.. el... Insa toate au fost niste esecuri penibile. Nici unu nu a putut sa imi arate dragostea care ma putea salva, toata lumea era preocupata doar cu mentinerea fericirii lor si nu cu salvarea mea. Au fost doar niste nenorociti ce au profitat de mine, de o proasta. Asa luasem decizia de a nu mai lasa pe nimeni sa imi priveasca in suflet, sa imi pangareasca inima mintea si corpul ca toti ceilalti, sa devin o statuie vie.
Urmatoarele zile s-au scurs in acelasi ritm: suferind de o melancolie dusa la extrem, nici macar Claudia nu ma mai enerva sau afecta. Eram rece si detasata fata de toata lumea. Ii priveam pe toti cu niste ochi apatici de undeva de sus, undeva in inima mea ma simteam mult superioara acestor vite insa si inferioara totodata... In felul meu propriu ma detasasem de aceasta lume in propriul meu mod, fara ajutorul dragostei. Asta pana ce l-am reintalnit pe Mihai.

Pe ce pot da vina?

2009-10-23T12:28:00.000-07:00

Episodul 5
-Pe ce pot da vina?-
Cuvintele ei alungau tristetea oricui. Insa numai pe a ei nu.
Totul parea sa mearga bine pana sa iasa un profesor din cancelarie si sa o ia cu el. Ea pleaca fara spune o vorba, se uita dupa mine pentru o clipa iar eu ii fac cu mana, dar singura reactie pe care o obtin este cea de a-si intoarca capul nepasatoare. Iar o facusem, iar ma facusem de ras facand pe bufonul. Dar asta sunt intr-adevar, decat un bufon al carui singur scop este cel de a face lumea sa rada de el, de a-i face sa se simta superiori. O ura necontrolata ma apuca si decid ca cel mai bun lucru pe care il pot face este sa plec. CUM am putut sa fac asemenea glume proaste?! Nu as putea sa ii vad din nou mutra razand de mine, constietizand cat de patetic sunt cu adevarat pe sub aceasta masca. Da... Asta este cel mai bun lucru.
Cu o oarecare tragere de inima, ma intorc in directia opusa celei in care a plecat pentru a evita orice fel de intalnire cu ea si plec grabit incercand sa imi abtin excesul de furie nejustificata. Niciodata nu am stiu sa fac o gluma buna, mereu fiind un copil mai serios de felul meu. Pana si in copilarie paream a fi un pustan mai detasat de aceasta lume. Desigur ma jucam cu ceilalti copii si aveam prieteni buni, dar nu eram prea glumet de felul meu. Orice gluma as fi facut-o m-ar fi dus dus la starea de ridicol, facandu-i pe ceilalti sa rada de mine, si nu de gluma. Desigur eu raspundeam tot printr-un ras pentru a fi cumva exclus din grupul meu de prieteni. Nu dau vina pe nimeni pentru lipsa umorului meu. Clar eu eram cel ce era inapt de a face o gluma decenta. Desigur cu timpul am mai invatat sa fac glume dar dupa... acel incident am regresat. Deodata iar ma umplu de nervi si aproape ca era sa imi revars fustrarea pe geamul unui dulap scos pe hol, dar un picul de ratiune ramasa in mine imi spine sa imi pastrez controlul. Am promis ca nu ma mai gandesc la acel trecut indepartat, mi-am jurat! Dar numai acolo imi pot arunca vina si toata fustrarea! Defapt chiar asa si este! Daca nu era sa se intample asa cum s-a intamplat eu nu as mai fi fost aici, si desigur nu as mai fi fost in halul asta! Reusesc sa imi pastrez calmul pana ce ies din scoala apoi imi vars nervii pe o banca nesupravegheata.
Dupa ce reusesc sa ma calmez ma duc dupa libraria scolii si ma intind pe iarba de sub un copacel ce imi putea oferii destula umbra doar pentru a imi acoperii capul. Iarba era foarte rece, aproape insuportabila, insa nu imi pasa. Tot ce vroiam era sa stau in acel loc, singurul relaxant din toata scoala, sa ma pierd in cerul senin de septembrie si sa imi alung orice amintire sau gand in cap. CE bine ar fi sa fi un nor... Sau un copac... Sau orice lucru de pe planeta asta ce nu necesita sa relationeze au sa gandeasca, deoarece nu am vazut sau auzit niciodata de un dobitoc trist pe pamant... Dar chiar eu as putea sa fiu acel dobitoc trist... Auzind soneria scolii ma ridic de pe iarba si intru in librarie pentru a nu da ochii cu vreun profesor. Din fericire bibliotecara este o femeie de treaba ce primeste orice elev in micutul ei altar format din rafturi pline cu diverse carti, indiferent de varsta clasa sau reputatie, atata timp cat acesta venea cu intentia de a citi in liniste. Nimic nu o impresiona mai tare decat sa vada un copil citind. Salut politicos bibliotecara ce statea singura la pupitrul de la intrare citind o carte si intru inauntru si incep sa citesc o carte luata la nimereala din raft pana ce se termina si a doua ora de romana apoi pornesc spre clasa. Ajungand la etajul 1 ma uit putin dupa ea, sa vad ce mai face, si o gasesc vorbind cu un baiat inalt cu plete. Las afara un oftat si decid sa nu ii deranjez intorcandu-ma in bratele reci ale bancii in care stau neclintit zi de zi si privesc apatic scenariul de pe fereastra.

Masti

2009-10-23T12:22:00.000-07:00

Episodul 4
- Masti -
Uitandu-ma la lumea de dupa geam, abea acum imi dadeam seama ca ei nu sunt asa falsi din cauza rautatii pe care o detin. Ei sunt fortati sa isi puna cate o masca zi de zi deoarece sunt seci pe dinauntru. Acel vid din sufletul lor ii forteaza sa se scufunde in minciuna. Minciuna ca sunt fericiti, ca sunt tristi, destepti sau prosti, minciuna ca imi sunt prieteni, mancarea lor cea de toate zilele, necesara pentru a se trezi dimineata si a se culca seara. Poate nu e vina lor ca sunt ipocriti... Poate ca e vina mea ca nu stiu sa mint.
Daca stau bine sa ma gandesc, poate ca e mai bine ca ei sa poarte toate aceste masti, poate ar trebui sa imi pun si eu una. Adica, dandu-i unui om masca jos, vei afla ca noi intr-adevar suntem niste existente lipsite de esenta, o natura moarta ce se bazeaza pe minciuna ca este vie. Ca si mine de altfel, oare unde o fi toata furia aia stocata mai devreme, unde este ura agonizanta pe care o simteam pentru toata lumea? Cum de s-a risipit asa usor, cand ma obseda asa de rau? De ce imi e asa mila de ei?
"Buna!" rasuna vocea unui baiat din spatele meu. Decid sa il ignor si ma uit in continuare pe geam la cateva persoane ce stateau pe banca mancand ceva. "Ce lipsiti de griji sunt unii..." continua acea voce acum mai rasunator si parca mai aproape de mine. Vazand ca insista ma intorc spre persoana ce mi-a distrus momentul de transa. Era baiatul de mai devreme ce ma fixa cu privirea la intrarea scolii, insa acum imi parea mai normal. Se uita la aceleasi persoane pe care le priveam mai devreme. Imi redirectionez inapoi privirea.
"Mda..." spun obosita aproape ca un oftat.
El da sa spuna ceva dar ezita pentru un moment parca simtind ca va spune o prostie apoi continua. "Esti de serviciu?"
"Mda..." ii raspund din nou ca un robot. Pentru un timp nu mai spune nimic probabil descurajat de lipsa mea de chef. Intorcandu-ma inspre el il vad in continuare uitandu-se aproape la fel de melancolic ca mine pe geam, tinandu-si capul cu o mana si cu cealalta tolanita pe pervaz. Pentru un motiv anume vazandu-l asa ma simteam bine, ceva radea si se bucura stiindu-l in acea stare. Imi era rusine de rautatea din sufletul meu.
"Nu te duci la ora?" il intreb eu incercand sa il scot din starea provocata probabil din cheful meu risipit pe undeva departe. El se uita intre mine, ochii nostri intalnindu-se. Ochii lui erau aproape la fel de albastrii ca oceanul, o culoare impresionanta, clara, parca diferiti de cei ce ma priveau mai devreme.
"Nup! Cred ca voi trage chilu ora asta!" imi raspunde aproape schimbat, iesit din acea stare ciudata.
"Ce ora aveai?"
"Romana..." imi raspunde cu un ton absolut indiferent.
"Si ce clasa esti?"
"A 12a" imi raspunde total nonsalant.
Si nu dai bacul la romana?"
"Voi trai eu si fara o ora" imi raspunde pe acelasi ton nepasaator. Insa in momentul asta am inceput sa ma intreb de cand am dreptul sa il interoghez asa. "Tu?" continua el asezandu-se pe podea cu spatele lipit de caloriferul inca rece.
"A 11a"
"Nu trebuia sa fie clasele a zecea de serviciu?" ma intreaba stambandu-se un pic.
"Ba da, dar inlocuiesc o... amica" ii raspund cu o oarecare ezitare. Privirea sa pare ca analizeaza acea ezitare din voce.
"Nu iti este chiar asa de amica sa inteleg" ma intreaba cu o oarecare presiune deranjanta in voce.
"B-ba da, nu am zis asa ceva." ii raspund extrem de fals. Proasta miscare.
"Aha... Inteleg." raspunde cu o voce ce lasa de inteles ca nu va mai continua. Rasuflu usurata, insa privirea lui era un pic cam ascutita, iritandu-ma un pic, dar ar trebui sa ii multumesc pentru cedarea insistentelor. "Apropo, numele meu este Mihai!" continua pe un ton prienos ridicandu-se cumana intinsa pentru a da noroc cu mine.
"Livia, incantata!" ii raspund la randul meu la fel de prietenesc.
"Din pacate draga mea Livia, tu esti nefericita persoana ce va fi insarcinata aceasta ora cu suportarea mea!" exclama imitand un narcisist dus la extrem, facandu-ma sa zambesc un pic.
"Si de ce tocmai eu, sa am aceasta imensa onoare?" ii raspund intrand in joc, prefacandu-ma flatata.
"Deoarece sunt atat de tare si de complex incat oameni de rand nu sunt in stare sa ma distreze indeajuns de mult incat sa ma simt satisfacut!" imi raspunde foarte plin de el.
"UAAA ce plini de noi suntem astazi! Sa inteleg ca esti un narcisist notoriu..."
"Nu, nu sunt narcisist dar..." lasa o pauza
"Dar?" il presez sa continue.
"Dar sunt foarte foarte tare!" continua extrem de mandru de persoana lui.
"Mie nu imi pari asa de... tare...." ii dau replica oarecum iritata.
"Asta pentru ca sunt atat de tare incat numai eu imi pot recunoaste maretia! Asa cum a fost si Isus!"
"Sunt sigura ca Iisus te-ar fi invidiat..."
"Pai a facut-o.... Si a fost rastignit pentru asta!"
Deodata iese un profesor din cancelarie si ma ia cu el sa il ajut sa puna niste cutii in ordine. Mihai ramane acolo cand am plecat, facandu-mi cu mana. Nu m-a tinut mult profesorul, probabil ca 10 minute, insa cand m-am intors holul era gol.

Cerul mereu se schimba

2009-10-23T12:20:00.000-07:00

Episodul 3
- Cerul mereu se schimba -

Inca mai tin minte cat de bucuroasa a fost cand i-am dat acel cadou. Inca ma mai urasc pentru ca am mintit-o. Au trecut in sfarsit acele 2 ore abisal de plicticoase de istorie. Noroc ca am cel mai bun loc de privit aiurea pe fereastra din clasa. Imi iubesc locul din banca, deoarece mereu pot privi cerul. Imi reprezinta un confort urias, adica in aceasta lume care va ramane la fel de neschimbata, indiferent de timp, numai cerul nu ti se va infatisa la fel doua zile la rand. Norii lui parca mi-au ascultat nevoile si se contureaza placut pe cer, lasandu-se usoor purtati de vant, fara griji, liberi sa se schimbe dupa placul inimii. Ce bine ar fi fost sa ma transform si eu intr-un nor. Nimeni nu te va critica daca iti versi nervii tunand asupra lor cu toata mania ta, vei plange cu disperare udandu-i pe toti din cap pana in picioare, sau pur si simplu acoperiindu-le soarele din rautate. Nu, toti vor da vina pe Dumnezeu, si se vor impaca cu acea idee. Norii nu te vor trada, nu, nu o vor face. Dar daca stau mai bine si ma gandesc si ei iti vor intoarce spatele in momentul in care totul devine gri, acelasi cer de aceeasi culoare cu aceleasi blocuri, aceleasi strazi si aceleasi fete.
Incerc sa imi las toata energia sa se descarce intr-un singur oftat insa sunt din nou intrerupt de bunul meu coleg de data asta. De si-ar putea lasa fata vocea si intreaga existenta departe de mine... Pana acum cateva luni il consideram prieten, dar de cand s-au reformat grupuletele din clasa noastra extrem de dezbinata, prezenta lui s-a transformat intr-un chin enervant pentru mine. Tot ce spune si tot ce face mi se pare asa lipsit de substanta, sens, adevar. Un ipocrit si un parvenit din toate punctele de vedere. Cand am nevoie de el nu este niciodata acolo, in schimb se ajuta cu toata lumea si se simte bine, iar pe mine ma mai baga din cand in cand in seama in ocazii ca asta. Urasc individul acesta, vita asta lipsita de esenta. Dupa toate acestea mai are si tupeul sa imi ceara sa merg cu el pana la secretariat sa isi ia o adeverinta banala. Ii raspund cu un marait si imi ingrop capul inapoi in banca. Insa spartanul din el se trezeste si incepe sa ma sacaie pana cand ma simt nevoit sa accept.
Ma ridic din banca greoi si incep sa il urmez plin de sictir cu ambele maini tinute in buzunar incercand sa imi pun in evidenta lipsa mea de chef sperand ca voi reusi macar sa ii distrug buna dispozitie. Pe hol nimic interesant. Tot holul plin de o turma fara personalitate, fara infatisare toti afundati in propria ignoranta vazandu-si in continuare de inconstienta lor fericire.. Sau poate eu oi fi cel inconstient? Nu stiu, am incercat sa renunt a mai incerca sa dau vina pe cineva pentru plictiseala mea insa nu am reusit se pare. La fel si la etajul claselor a 11a, aceleasi chipuri, aceleasi personalitati aceleasi ganduri lipsite de sens sau esenta. Era sa ma pierd insa pe etajul claselor a 10a vazand singura floare printre burieni, stand singura in fata cancelariei uitandu-se pe geam nepasatoare. Incerc sa ma apropii de ea si sa ii vorbesc insa Florin, colegul care ma taraste dupa el pana la directoare, m-a tras dupa el spunandu-mi ca se suna imediat. II trag cateva injuraturi si ne continuam drumul ajungand la parter unde se afla clasele a 9a si secretariatul unde ne intalnim cu o profesoara ce il roaga sa o ajute sa scrie ceva la calculator si pe mine ma lasa singur sa ma intorc in clasa. Daca nu era sa aflu clasa la care era as fi spus ca totul a fost complet inutil. Ma intoc din drum nerabdator sa vad daca o mai gasesc acolo, insa ma indoiam deoarece se sunase de ceva timp. Nu mai era nimeni pe holuri. Insa ajungand la etajul unu o zaresc si entuziasmat ma apropii de ea incercand sa imi controlez valul de emotii si haosul creat de aparitia ei. Ea inca statea acolo in aceeasi pozitie uitandu-se nepasatoare pe geam, la un moment dat imi trecu prin cap sa o las singura in gandurile insa dorinta a fost mai mare.
- Buna!

Instabilitate, nervi, paranoie si o suvita

2009-10-23T12:17:00.000-07:00

Episodul 2
- Instabilitate, nervi, paranoie si o suvita -

Eram prim mijlocul lui septembrie, cred ca in jurul lui 20, pe la 7 dimineata. Inca o dimineata proasta, ma enervau toata pasarelele, masinile si oamenii ce se auzeau pe strada. Vroiam liniste, am avut un somn foarte neplacut, o trezire cum nu se putea mai obositoare, iar o suvita imi tot pica peste fata si ma gadila. Si desigur, pentru a pune cireasa pe tort, am ratat si autobuzul. Minunat! Autobuzul ala e singurul care ma duce la liceu si vine o data la un secol! Nici sa astept nu pot ca as intarzia, asa ca las un oftat venit din strafundurile sufletlui meu sa iasa si pornesc pe jos inspre scoala, sau mai bine zis la teatru. De ce la teatru? Deoarece toata lumea e buna si prietenoasa cu tine doar asa de vazul lumii, deoarece pe la spate te vor vorbi si injura si pana sa iti dai seama te-au si injunghiat. Dar asta e, asta e viata si trebuie sa incercam macar sa o acceptam cu tot cu oamenii ce ni ofera. Desigur, ipocrizia fiind inclusa.
Numai de ar fi fost aici... Nu! Nu trebuie sa ma mai gandesc la nenorocitul ala! Totul a fost acum mult timp si a disparut! Nu are rost sa ma mai gandesc la el! Mai las afara un oftat si imi aranjez suvita rebela pentru a zece mia oara continuandu-mi drumul. Nu imi vine sa cred ca si dupa mai mult de un an de la despartirea noastra inca ma mai gandesc asa la el, inca imi bate inima nebuna cand imi amintesc de vremurile bune petrecute cu el. Dar imi place cum spun "despartirea noastra" de parca ar fi fost ceva romantic sau ceva de genu. Nu a fost un "Hei buna Livia, sti, nu mai putem fi impreuna, PA!". NENOROCITUL!!! Cum a putut sa imi faca asta! Atata timp petrecut cu el nu a insemnat nimic? Atatea momente si atatea sarutari! Il URASC! Dar totodata inca mai pot spune ca il iubesc. Ma simt patetica, defapt sunt patetica, de asta nu ma pot indoi! Oftez din nou tragandu-mi ghiozdanul greoi mai bine pe umeri si din nou imi aranjez suvita.
Nici macar sa imi aranjez parul nu am putut dimineata asta. Adica sunt trezita intr-un mod brutal de cate fratele meu mai mic si mai enervant desigur din visele mele ce... se pare ca le-am uitat... Urasc cand se intampla asta. Sunt fataita de mama care in graba sa plece la serviciu ma bate la cap sa ma imbrac mai repede sa ma spal si sa plecam ca dupa aceea sa imi spuna ca nu mai are timp sa mai astepte dupa mine si sa plece singura. MINUNAT! Apoi raman singura cu fratiorul meu de 10 ani caruia i s-a parut o gluma buna sa imi toarne apa rece in papucii mei de stat prin casa. Logic ca nu este pedepsit niciodata si daca ii fac ceva pentru a ma razbuna adio calculator, adio carti sau iesit afara. Adica cum sa ma pun eu la mintea celui care ma terorizeaza! DOAMNE! URASC cand se intampla asta! Dar in fine, nu cred ca doriti sa ascultati cum ma vait ca o scroafa de craciun, si mai degraba vreti sa mai aflati din desfasurarea povestii. Imi continui drumul spre scoala gandindu-ma la fostul meu iubit , si luptandu-ma din greu cu suvita mea desfranata! Pe drum imi vad mai multi vecini, dar neavand chef de orice fel de conversatii ma uit in alta parte prefecandu-ma ca nu i-am vazut. Nu cred ca as putea falsa un zambet si dimineata asta. Of cata lume ar cadea neinsufletita daca m-as putea exterioriza... Heh, eu care imi faceam colegii la inceputul povestirii ipocriti cand si eu la randul meu sunt o ipocrita se pare, probabil cea mai mare. Din nou oftez si ma apuca o melancolie adanca realizand gravitatea gandurilor mele. Nu eram asa, inainte eram fericita si vioaie, nicidecum un mort ambulant si violent cum sunt acum. Brusc simt nevoia sa imi cer scuze celor pe care i-am omorat in gand sau i-am jignit pe nedrept, insa nu apuc ca aud un salut venind din spatele meu si ma trezesc la intrarea in scoala salutand zambitoare din reflex, moment in care observ baiatul care era cu mine in statie uitandu-se cu niste ochi mari, aproape carnivori la mine. Ochii lui erau draguti, insa ma speria un pic modul in care m-a fixat cu privirea lui.

Melancolie Frumoasa

2009-10-23T11:38:00.000-07:00

Episodul 1
- Melancolie Frumoasa -

Cred ca eram prin mijlocul lui Septembrie pe la 7 si ceva dimineata cand totul a inceput. Nu era frig afara, insa nu vedeai lume in tricou, natura inca verde, strada populata, totul bine si fericit... Desigur inafara de mine, fiind satul de aceleasi dimineti frumoasa ducandu-ma intr-o camera unde invat nimic util. M-am saturat de aceleasi fete, aceleasi locuri si aceleasi actiuni, un iad al rutinei, nimic interesant nimic incitant nimic ciudat. URASC NORMALITATEA! Sau mai degraba normalitatea ma uraste pe mine, peste tot fiind un proscris. Bine poate exagerez un pic, dar nu sunt privit cu ochi intocmai prietenosi de lume. Totusi hai sa nu va mai plictisesc si sa imi incep povestirea. Din nou ajung prea tarziu, nu prind autobuzul iar nenorocitul asta vine rar, asa ca decid sa pornesc spre scoala pe jos. O fata din spatele meu lasa un oftat adanc inaintea mea, luandu-mi tot cheful de a-l elibera pe al meu, apoi aproape sincronic amandoi pornim in aceeasi directie. In fata mea mergea o fata un pic mai scurta decat mine, o aproximez la 175 de centimetrii, cu un corp fragil, uitandu-te la ea te intrebi daca s-ar spargea daca ai atinge-o. Par lung trecand de umeri cu aproape 15 centimetrii de un saten inchis (pentru un motiv anume ma fascineaza aceasta culoare a parului). O bluza rosie cu cateva dungi verticale negre, o pereche de blugi negri, niste tenesi feminini negri cu niste rosu aruncati pe ei si un ghiozdan negru in spate.

Nu o cunosc dar oarecum ma intristeaza prezenta ei in fata mea deoarece nu prea am noroc cu fetele. Bine nu prea am noroc cu nimeni neputand sa imi controlez comportamentul in public de cele mai multe ori ajungand sa stresez lumea din jur, dar imi dau cuvantul de onoare ca nu sunt chiar asa distrus, decat FOARTE plictisit de lumea asta. Si daca ar fi sa intru acum in vorba cu ea mai mult ca sigur s-ar speria, sau enerva, sau in cel mai bun caz nu m-ar baga in seama si si-ar continua drumul. Bine, ce imi pasa mie de asta? As putea sa o fac insa nu imi sta in fire sa agat fete pe strada, mi se pare naspa. Un gest foarte urat sa opresti lumea din drum pentru a ii pune niste intrebari banale si a-i spune niste fraze atetice de agatat. Mi se pare degradant si ma voi abtine pentru a aborda o asemenea masura pentru a agata pe cineva.
Deja am trecut de jumatatea drumului spre liceu si ea tot in fata mea merge cu un pas vioi. grabit. Ceva ma impinge sa imi adaptez mersul la al ei. La un moment dat scoate o oglinda si se uita pentru o secunda in ea apoi o baga inapoi. Rare sunt fetele care mai au grija de ele in ziua de azi, cel putin genul ei de fete (dupa imbracaminte as putea spune ca e rockerita si rare sunt rockeritele ce au grija de infatisarea lor, majoritatea devenind niste baietei feminini sau pur si simplu urate). In sfarsit eliberez acel oftat urias ce s-a adunat de la statie pana aici urmat de o mica senzatie de iritare. Ma enerveaza cum joaca viata! Atatea fete frumoasa ce nu ma vor inghitii niciodata, sau vor fi ipocrite... Mai las afara un oftat . Fara a-mi da seama ajungem in fata portii liceului si o vad intrand inautru, apoi urmeaza momentul care mi-a facut inima sa imi bata nebuna, momentul in care s-a intors sa salute pe cineva si i-am vazut fata, zambetul. Era minunata, superba... frumoasa. Nu imi parea reala. Pielea ei era lipsita de orice urma, nu avea alunite sau cosuri si asta fara fond de ten sau farduri, chiar nu purta nici un fel de machiaj. Asa era pielea ei, cu un aspect neted si curat. Ochii ei albastrii precum adancul cer, superbi curati, stralucitori, buzele ei mici, rosii cu aspect moale dar carnos. Totul era superb la ea. Dragostea ce m-a navalit mi-a frant inima melancolica.